Nu cu foarte mult timp în urmă, Ramona Farcău pleca la drum cu un proiect ambițios încă de la copii și juniori, o școală de handbal – Olympic RFH – deschisă împreună cu soțul Andreas Hniatiuc. Noua activitatea a prins-o rapid, lucrurile au evoluat la fel, într-un ritm susținut, astfel că golgheterul Jocurilor Olimpice din 2008 de la Beijing se gândește deja la noi investiții. Pe lângă dezvoltarea clubului cu secții de fotbal și tenis, Ramona Farcău-Hniatiuc are deja un proiect și pentru construirea unei săli.
Fosta mare handbalistă a echipei naționale ne-a acordat un interviu în care a vorbit pe larg despre noua ei activitate în sectorul juvenil, despre proiecte și investiții, dar și despre naționala feminină de handbal:
Ramo, ai deschis școala de handbal de aproape de un an de zile? Care ar fi concluziile după această perioadă de început? Am deschis, mai exact, de opt luni. Ar fi multe de spus, au fost atât obstacole, dar și satisfacții. A fost foarte greu la început și aici nu mă refer la relația cu copiii, ci la aspecte de ordin administrativ, ceea ce a însemnat o risipă de timp și de energie. Prefer însă să vorbesc doar despre lucrurile bune și aici voi pune pe primul plan faptul că am descoperit cât de mulți copii buni avem, de care trebuie să știm să ne îngrijim. Sunt copii care iubesc sportul, educați și ambițioși. Asta ar trebui să ne motiveze pe toți să gândim lucrurile în perspectivă, pe termen lung. În acelați timp, am descoperit câte lucruri se pot face pentru a le ocupa copiilor timpul într-un mod constructiv. Fac sport, se dezvoltă fizic frumos, le recomandăm să citească, avem discuții cu ei despre viață, îi scoatem în oraș, au învățat să socializeze și să comunice deschis. Este important să creștem copiii curajoși, cu inițiativă, să se simtă liberi și creativi. În ceea ce privește handbalul, copiii învață foarte repede, facând niște progrese remarcabile, într-un timp foarte scurt. I-am dus pe la turnee amicale, au început să prindă gustul competiției, sunt ambițioși și abia așteaptă următoarele confruntări.
Ce ați reușit să faceți? Cum a reacționat lumea în general care a venit în contact cu tine, cu școala? Câți copii aveți? În general, lumea este surprinsă de modul de lucru și de ceea ce se întâmplă în cadrul clubului. Tot ceea ce facem este gândit în favoarea copilului. Le oferim echipamente personalizate, pentru a se simți importanți, materiale de lucru de calitate, apă plată la antrenamente, fructe sau ciocolată după antrenamente, pregătire fizică sub înfrumarea unui preparator, pregătire mentală și teambuildinguri. De curând, i-am scos chiar din țară la un turneu internațional, pentru a vedea ce se întâmplă și prin alte părți. În plus, prin partenerii noștri care au înțeles importanța educației și a accesului la cultură și cărora le mulțumim, le oferim copiilor cărți cu tematică specifică vârstei. Am stabilit reguli, atât pentru copii, cât și pentru părinți, care sunt respectate. De exemplu, la noi părinții nu asistă la antrenamente, iar la meciuri nu au voie să intervină cu sfaturi sau recomandări către copii. Așa cum la școală părintele nu stă în clasă cu copilul, tot așa și la antrenamente, trebuie să stea dincolo de ușa sălii. În plus, dacă vrem să creștem copii puternici, care să reușească în viață, trebuie să îi învățăm să se descurce de la o anumită vârstă, independent de prezența părintelui în preajma sa. Consider că părinții, la acest nivel, sunt o verigă importantă în formarea unui sportiv de performanță și trebuie să înțeleagă faptul că reușita în sport se bazează pe niște principii foarte simple, pe care dacă le încalci atunci când personalitatea copilului este în formare, riști să distrugi totul. Dar cel mai important aspect este că am reușit să creăm un colectiv unit, în care copiii se simt bine, s-au împrietenit și petrec timp împreună în afara antrenamentelor și, mai mult decât atât, își fac planuri de viitor în sport. Punem accent pe educație, pe valorile care îi vor ajuta pe copii să reușească în viață, îi tratăm cu respect. Asta îi face pe copii să se simtă valorizați și astfel să se implice și să ofere la rândul lor respect.
Cu ce probleme vă confruntați, se știe că infrastructura nu este un punct forte pentru sportul românesc în general, cu atât mai puțin la copii? Au fost mai multe, dar nu sunt genul de persoană care să constate ce nu merge și să se plângă că nu se poate. Îmi place să consider că nu sunt probleme, ci provocări. Într-adevăr, nu stăm bine la capitolul infrastructură, asta o știe toată lumea, dar dacă am hotărât că mă implic și construiesc ceva de viitor, o fac fără să mă mai gândesc că „în România nu se poate”. Ar fi inutil. Pe final de carieră, confruntându-mă cu anomaliile din sport, am atras atenția că ne îndreptăm într-o direcție greșită și că trebuie să ne trezim. Vi se pare că s-a schimbat ceva? Așa că n-am așteptări în ceea ce îi privește pe alții și mă străduiesc să fac tot ce pot, pe cont propriu, după niște principii sănătoase. Sunt convinsă că punându-mi toata energia în acest proiect, cu o bună planificare și cu inițiativă, vor veni și satisfacțiile. Sportul mi-a dat cam tot ce am în viața asta, așa că este normal să întorc lucrurile, iar timpul trece oricum și e important să lași ceva în urma ta.
Ce proiecte de viitor aveți? În prezent, dezvoltăm proiectul în zona handbalului. Din ianuarie am început activitatea intr-o noua locație, în Buftea, pentru a acoperi nevoile celor care locuiesc în nordul capitalei. Olympic Nord este mai aproape de ceea ce am gândit, în sensul că aici, cu acordul autorităților locale, care ne-au inchiriat sala, putem personaliza spațiul, copiii bucurându-se de condiții speciale: investim în transformarea vestiarului, într-unul modern, cu mobilier adaptat nevoilor unui club sportiv.
Din vară, vom înscrie copiii în competițiile oficiale. Tot din vara acestui an vom inaugura și secția de fotbal a clubului. Vrem să construim un proiect centrat în jurul celor mai populare sporturi din România: handbal, fotbal și tenis. Handbalul crește frumos, așa că a doua jumătate a anului 2019 va însemna și inaugurarea secției de fotbal, pentru ca în 2020 să dăm drumul și secției de tenis. Chiar și în România, în ciuda tuturor obstacolelor întâmpinate, se pot face lucruri minunate. Important este că sunt mulți copii buni, pasionați de sport, care visează ca într-o zi să ajungă la cel mai înalt nivel, așa că ar fi păcat să nu le oferim această perspectivă.
Apropo de fotbal, la ce anume v-ați gândit mai concret? Secția de fotbal va avea două echipe, una la inițiere formată din copii născuți în 2011-2012 și una pe care o vom înscrie în competiții, cu copii născuți în 2006-2007. În ceea ce privește stafful tehnic, echipa de fotbal îl va avea antrenor pe Stelian Stancu, fostul jucător al Stelei. El va avea în staff un antrenor asistent, preparator fizic și psiholog. Consider că Stelian se potrivește perfect proiectului nostru, având educația necesară pentru a deveni model pentru copiii „noștri”. În plus, a jucat la cel mai înalt nivel, având chiar experiență în Champions League, astfel încât copiii ar avea multe de învățat de la el.
Ce obiective v-ați propus pe termen mediu și lung? Ar fi trei direcții în care dorim să dezvoltăm proiectul: educația, planul sportiv și infrastructura. În primul rând, ne dorim ca acești copii cu care lucrăm să se dezvolte frumos, să fie curajoși, să aibă inițiativă, să învețe o limbă străină, să fie comunicativi, să se integreze social, să aibă rezultate bune în plan școlar și să aibă o dezvoltare fizică sănătoasă. Dacă te uiți pe stradă azi, vezi tot mai mulți tineri supraponderali, cu deficiențe motrice, pe care cu greu le mai pot corecta, dacă nu au făcut-o atunci când ar fi trebuit să o facă. Sunt conștientă de faptul că nu toți copiii se vor îndrepta spre marea performanță, dar măcar să știm că atunci când se orientează spre alte domenii, îi „predăm” în condiții optime.
În plan sportiv, cei care sunt orientați spre marea performanță, vor avea tot sprijinul nostru și le vom oferi cele mai bune condiții, pentru a ajunge acolo unde își doresc. Vrem să construim piramidal, iar vârfurile să devină sportivi de top, care, într-o bună zi, să reprezinte România la nivelul competițiilor internaționale. În felul acesta, consider că putem face ceva sănătos, care să ajute sportul românesc să se dezvolte.
În ceea ce privește infrastructura, avem în plan să construim o sala de sport, în care sportivii să se bucure de cele mai bune condiții de pregătire. România suferă mult la acest capitol, dar cred că atunci când există bune intenții si un plan de afaceri bine pus la punct se pot face multe. Ne uităm la televizor, vedem stadioane și săli de sport moderne pline până la refuz și ne mirăm de diferențele dintre ceea ce se întâmplă acolo și ceea ce regăsim la noi. Ce ne reține să construim și noi ceva sănătos? Ne dorim să ridicăm o sală care să funcționeze la capacitate maximă: antrenamente, meciuri oficiale, competiții amicale pentru copii și juniori și spectacole. Lucrăm la acest proiect și sperăm să o inaugurăm în cel mai scurt timp.
Ești una dintre jucătoare din generația ta care te-ai dus direct la bază, la copii și juniori. De ce la munca de jos? Pentru că așa poți pune bazele unei creșteri sănătoase. Chiar dacă implică un consum mai mare de timp și de energie, orientarea spre copii și juniori reprezintă cea mai bună strategie, atunci când vrei să construiești. Gândiți-vă cum ar fi fost sportul românesc azi, dacă am fi investit la nivel juvenil în urmă cu 10 ani. Când m-am retras, am primit mai multe propuneri să mă implic în proiecte la nivel de seniori, dar am ales să mă dedic propriului proiect. Am avut inclusiv o propunere de afară, cu contract pe trei ani, dar am considerat că merită să încep să construiesc ceva la mine în țară. Nu am plecat afară când am fost jucătoare, deși am avut propuneri din partea unor cluburi mari, așa că n-am de gând s-o fac nici acum. Un alt argument pentru care am ales sa încep de la acest nivel este acela că sunt de părere că orice manager sau antrenor, pentru a reuși, trebuie să înceapă de jos, fără să sară etape esențiale în formarea lui profesională.
În plus, dincolo de strategii și planificări, gândiți-vă ce satisfacție ai când vezi cum cresc copiii sub ochii tăi, cum se dezvoltă și cum ajung acolo unde își doresc. Nimic nu se compară cu împlinirea pe care ți-o poate aduce reușita în viața a unor oameni, alături de care ai fost încă de la primii pași în sport.
Cum este munca la acest nivel? Munca cu copiii presupune implicare, atenție deosebită și un consum mare de energie, dar în același timp te încarcă, ai numai emoții pozitive. Copiii sunt inocenți, plini de energie, dornici să învețe și să se autodepășească, iar asta mă face să mă simt împlinită. De multe ori nici nu simt cum trec orele de antrenament.
Cum decurge o zi normală de activitate pentru tine? Timpul se scurge, aproape pe neobservate, între telefoane, întâlniri și antrenamentele cu copiii. Seara îmi fac timp să citesc o carte bună, să fac planificarea pentru ziua sau perioada următoare sau să mă documentez cu privire la activitățile cu copiii. Cu excepția zilei de miercuri, în fiecare zi sunt la sala. Timpul trece extrem de repede, dar marele beneficiu este că n-am cum să mă plictisesc.
Ai urmărit Campionatul European din Franța. Dacă da, care ar fi concluziile tale? Am urmărit parțial meciurile întrucât la ora primelor meciuri ale zilei aveam antrenamente cu copiii. Fetele au obținut un rezultat bun, având în vedere că echipe ca Norvegia sau Suedia s-au clasat după noi. În același timp, văzând că există potențial, aș spune că se putea și mai bine, dar, poate în contextul accidentării Cristinei Neagu, s-a pierdut din forța ofensivă a echipei. Impresia mea este că echipa depinde de randamentul ei, ea este cea care dă ritmul și coordonează echipa. În același timp, Cristina este o bună motivatoare, comportându-se ca un adevărat lider. În ceea ce privește câștigătoarea, Franța a câștigat meritat, pe Norvegia a costat-o începutul dezastruos, Rusia mi-a plăcut foarte mult, iar Olanda a crescut foarte mult în ultimii ani, fiind o surpriză plăcută.
Cum vezi actuala echipă națională acum, dar și în perspectiva Jocurilor Olimpice? Despre ce se întamplă la echipa națională în momentul de față și ce ar trebui făcut la nivel de strategie nu este treaba mea. Alții sunt responsabili de tot ce se întâmplă și ei ar trebui să vă răspundă la aceste întrebări. Mă rezum la a spune că sportul românesc este într-un declin constant și dacă nu intervenim, în scurt timp nu vom mai avea nimic. Eu una mi-am asumat un drum, nu am stat să critic după paravan, m-am implicat și am început un proiect pentru că vreau să ofer ceva sportului. Dacă proiectul meu va eșua, am făcut totul pe timpul și pe banii mei și stiu că am încercat să schimb ceva. Dar vă asigur că va fi un proiect de succes și vom culege roadele în câțiva ani, pentru că în viață, atunci când ai principii sănătoase și pui pasiune, ți se întorc lucrurile.
Știați că avem o pagină de Facebook dedicată handbalului?
.
Introdu cuvântul căutat și apasă ENTER