INTERVIU ProSport** Oana, inimă de leoaică: „Cel mai mult îmi doresc să ridic trofeul Ligii Campionilor!”

Pivotul Oana Manea (28 ani) este una dintre legendele vii cu care Oltchimul atacă formația din Györ în semifinalele Ligii. După 13 ani la Vâlcea, handbalista este convinsă că a venit clipa să câștige și cel mai important trofeu la nivel de cluburi

Semifinala cu Györ din 2010 și bronzul european, momentele memorabile ale Oanei Manea

Oltchim are orchestră completă pentru a treia semifinală cu Györ în Liga Campionilor, în ultimii patru ani. Are „trăgace” – Bulatovic, aripi – Managarova sau Curea, jolly-jokeri – Barbosa, Brădeanu, spate betonat – Ungureanu, Navarro, dar și fete care să se bată cu o întreagă defensivă în caz de forță majoră. La acest ultim criteriu numărul unu este Oana Manea. O handbalistă puternică, aceasta a „adunat” în cele 13 sezoane petrecute vânătăi cât o echipă întreagă într-un sezon. Povestea singurului pivot cu care Vâlcea se prezintă la „dubla” cu Györ este cel puțin interesantă. A ajuns la handbal după ce a bătut un coleg de școală, iar azi ar fi putut fi de cealaltă parte a baricadei, la Györ.

Care este istoria transferului tău la Oltchim?
La junioare III am avut turneu final la Vâlcea. Atunci m-a abordat domunul Berbecaru: „Auzi, nu ai vrea să vii la Vâlcea, să facem o linie de 9 metri M&M, adică Manea – Meiroșu?”. Pe atunci eu jucam inter-centru. I-am răspuns să o întrebe pe mama. Am fost împreună să vedem camerele de la cămin unde stăteau junioarele și condițiile. M-am consultat cu părinții, mi-au spus că este viitorul meu în joc și că decizia îmi aparține. Am acceptat să merg la Vâlcea, iar ‘nea Petrică a venit la București să vorbească apoi cu părinții și cu CSS 2.

Mai reții primele zile petrecute în vestiarul Oltchimului?
Mi-a fost rușine când am intrat în vestiar, iar fetele m-au întrebat ce caut aici și câți ani am? Când le-am spus 16 ani, reacția vestiarului a fost ceva de genul: „Aoleu, ești enervant de tânără”. Am plecat de la antrenament și cu o amintire, două imense vânătăi la genunchi. Nu am cum să uit prima amintire și primul antrenament.

Poți să faci o paralelă între două momente esențiale în cariera ta, Oltchim 2002 și Oltchim 2013.
Totul este diferit. În 2002 eram o copilă promovată de doamna Târcă la senioare, abia făcusem cunoștință cu cupele europene. Acum e cu totul altceva, am câștigat multă experiență la nivel înalt după ani la rând în Champions League.

Un meci memorabil care îți va rămâne întipărit în memorie toată viața?
Semifinala cu Györ din 2010 nu o voi uita niciodată. S-a nimerit chiar de ziua mea (n.r. 18 aprilie) și au fost niște momente foarte frumoase, am primit cel mai important cadou, calificarea în finală. Ar mai fi și medalia de bronz câștigată la Euro 2010, după un meci dramatic cu Danemarca. Sunt momente unice și acum mi se face pielea de găină când mă gândesc la aceste jocuri.

Exercițiu de imaginație. Dacă ai putea să dai timpul înapoi, ce meci ți-ai dori să rejoci?
Greu de spus. Ar fi frumos să pot da timpul înapoi, cred că până acum luam și eu măcar o dată Champions League. Nu vreau însă ceva ireal, așa că aștept să îmi îndeplinesc visul în realitate. Nu vreau să rejoc niciun meci, așa a fost să fie.

„Györ m-a ofertat și nu am refuzat-o”

Care este primul gând atunci când auzi că se pronunță Györ?
O echipă de Champions League, una puternică, omogenă, bine închegată.

Adevăr sau speculație? Te-a ofertat Györul în trecut?
M-au ofertat și nu i-am refuzat. Am vrut să plec, dar mai aveam contract cu Oltchim, nu m-au lăsat să plec.

Care ar fi diferențele între Oltchim și Györ față de semifinala de anul trecut?
Györ a rămas echipa de anul trecut, dar a acumulat mai multă experiență. Joacă în aceeași formulă și relațiile de joc sunt mai bine închegate. Și noi avem însă o echipă puternică și ambițioasă.

Cum evaluezi șansele de calificare înainte de cele două jocuri cu Györ?
Eu cred că șansele sunt egale.

Problemele cardiace din 2008, o mare enigmă

Ce înseamnă pentru tine, din punct de vedere fizic, să joci 60 de minute, în condițiile în care nu mai ai nicio rezervă?
Responsabilitate mai mare. În ultimele două meciuri din grupă nu pot să spun că am simțit oboseală. Din dorința prea mare de a juca bine și a câștiga uit de toate, și de dureri, și de oboseală.

Ai trecut și prin momente delicate de-a lungul carierei? Cum ai primit vestea în 2008 că ai avea probleme cardiace?
La început m-am speriat, dar după mai multe investigații nu mi-a ieșit nimic. Am vrut să fac și un RMN, dar nu a fost de acord domnul doctor Apetrei. Mi-a spus de ce să radiez aiurea, că nu am nimic. Pentru mine a fost și este încă o enigmă. La două spitale nu aveam nimic, dar la clinica unde făcem vizita medicală îmi ieșeau extrasistole. Și nu 5-10 pe minut, ci 27-28, ceea ce era destul de grav. Eu nu simțeam însă nimic.

Ce și-ar mai putea dori o handbalistă care a evoluat la cel mai înalt nivel vreme de 7-8 ani?
Am evoluat 7-8 ani la cel mai înalt nivel, dar nu am câștigat cel mai important trofeu și asta îmi doresc cel mai mult, să ridic trofeul Ligii Campionilor.

Cum ar arăta o zi ideală pentru tine?
Îmi place să mă ocup de mine, adică să merg undeva unde să mă relaxez, să mă plimb și să fac recuperare, saună, bazin, masaj.

11 ani ai evoluat permanent la Oltchim. Pe viitor te-ar tenta să încerci și o experiență externă?
Am 13 ani la Oltchim! De ce nu? Dacă o să am ocazia, o să încerc.

A existat vreun moment în viață care să-ți schimbe destinul?
Din punct de vedere handbalistic nu, dar în viața personală au fost unele momente în care viața a luat o altă întorsătură.

Sportivul model de urmat?
Pentru mine este Messi în primul rând, îmi place modestia lui, iar ca jucător nu am cuvinte.

„Credeam că o să ajung fotbalistă”

Oana Manea a ajuns la handbal dintr-o întâmplare comică. „Eram în clasa a patra și băteam un coleg, iar profesoara de sport, doamna Nignea, m-a chemat la ea. În mintea mea credeam că o să mă certe, dar m-a întrebat direct: «Nu vrei să mergi la handbal?» Și așa m-au dus părinții la primul antrenament cu doamna Elena Gheorghe, prima mea antrenoare, căreia vreau să îi mulțumesc din suflet pentru ceea ce sunt astăzi”, a povestit Manea. Înainte de a ajunge la handbal, Oana a făcut doi ani de judo. „M-am supărat pentru că mie nu mi-au dat chimonou și am plecat. Oricum credeam că o să ajung fotbalistă, în condițiile în care mergeam mereu cu tatăl meu în cantonamente (n.r. – Oana este fiica regretatului Dumitru Manea, fost antrenor la Sportul)”, a susținut pivotul Oltchimului.

74 de meciuri a jucat Oana Manea pentru Oltchim în Liga Campionilor, cele mai multe dintre toate handbalistele care au evoluat vreodată la Vâlcea

61de meciuri din ultimele 67 jucate de Oltchim în Ligă o au printre marcatoare pe Oana Manea

Înainte de a se consacra pe postul de pivot, Oana a jucat extremă dreapta, iar apoi centru și inter. Spre sfârșitul junioratului a ajuns pivot