INTERVIU SPECIAL CU UN OM SPECIAL!** Tolnai: „E mai bine să merg la biserică decât prin discoteci!”

Talida Tolnai este o sportivă și un om special. Eroina finalei
mici de la Euro (53 la sută dintre mingi apărate în meciul cu
Danemarca) nu acceptă statutul de vedetă. „Eu sunt o fată
obișnuită, atât. Dacă mă consideră cineva un model, atunci să ia de
la mine doar ce e bun”, spune ea înainte de a accepta un interviu
pentru ProSport. Ce poate fi însă rău la o tânără de 31 de ani care
își ghidează viața numai după morala creștină? Nici ea nu ar putea
da un răspuns la această întrebare.

Răspunzi greu la telefon…
De azi dimineață sună telefonul meu tot timpul. Nici nu mai știu
cui să-i răspund. Așa este la noi, la bine sunt mulți lângă
tine…

Lumea te descoperă abia la 31 de ani. Unde ai fost până
acum?
Am stat în umba unor portari buni. Mereu a fost altcineva înaintea
mea care m-a motivat să fiu mai bună, să muncesc mai mult.

Nu te-ai considerat un pic nedreptățită?
Nu. Este greu să te descopere cineva dacă nu ți se oferă șansa să
aperi. Dacă intri două-trei minute și ai ghinion să primești două
goluri pe contraatac și unul din pozițional, iar mai apoi ești
scoasă de pe teren, nu poți să etalezi ce ți-a lăsat
Dumnezeu.

„Nu m-a
adus x sau y,e doar munca mea”

Ai suferit în tot acest timp?
Am avut foarte multe perioade în care am suferit, dar am mers mereu
pe ideea că va răsări într-o zi soarele și pentru mine și voi
dovedi ce pot. Iar Dumnezeu a făcut acum lumină. Mulți au acuzat că
am fost adusă la lot de X sau Y, dar nu e adevărat. Am tras de mine
și am realizat totul doar prin muncă.

Suferința te-a apropiat de Dumnezeu?
Eu de mică am fost creștină, însă de șase ani sunt mai apropiată de
El și încerc să-L mulțumesc prin tot ceea ce fac. Da, se poate
spune că suferința m-a apropiat de El. Este vorba despre o
accidentare gravă pe care am suferit-o la genunchi într-un meci la
Brăila. Eram acasă, deznădăjduită, și ascultam toată ziua un post
de radio creștin din Zalău. Mi-a plăcut felul în care se discuta pe
teme biblice și am vrut să cunosc și eu această parte.

„EL ne-a
luat finala, el ne-a dat medalia”

Părinții tăi ce au zis?
În prima fază nu au vrut să accepte. Un an nici nu au știut că eu
mă botezasem, dar cu timpul le‑am explicat că e mai bine să merg la
biserică decât prin baruri sau discoteci.

Și acum, ce relație aveți?
Foarte bună, mâine-dimineață (n.r. – azi) mă pregătesc să merg
acasă. Apropo, nu au fost plecați niciodată în Spania, cum s-a
scris. Au stat tot timpul la Zalău.

Ai mai avut o accidentare…
Da, la nici trei luni după ce am revenit pe teren, în 2005, m-am
„rupt” din nou. Am revenit aproape de sfârșitul anului, dar am
ratat participarea la Mondialul din Rusia. Așa a vrut
Dumnezeu!

Unii ar spune că exagerezi vorbind mereu despre
Dumnezeu…
Dumnezeu ne dă putere să facem totul în viață. Are timpul Lui,
planul Lui pentru fiecare. Eu am vorbit cu El și mi-a răspuns. Am
luat medalie la Europene datorită Lui.

Înseamnă că tot El a stabilit că nu meritam finala
mare…
Da, a vrut să ne ofere o bucurie mai mare. Dacă am fi pierdut
finala, am fi fost supărate, triste, așa, am terminat turneul cu
bucurie. Dumnezeu l-a pedepsit și pe antrenorul danezelor, care i-a
incitat pe suporteri să ne huiduie în meciul din grupă.

Ai un prieten?
Dacă Dumnezeu îmi dă un prieten acum, am fi nefericiți, pentru că
timpul meu este acaparat de antrenamente și de meciuri. Toate la
timpul lor.