„Loviturile în sâni, cele mai dureroase”

Patricia nu simulează, nu teatralizează, nu se enervează și nici
nu se eschivează. De la ciocnirile brutale cu lanțul de „stânci”
până la prăvălirea peste mușuroiul de apărătoare gigantice e un
traseu de câteva fracțiuni de secundă. Ca spectator nu sesizezi
avalanșa de lovituri, dar dacă ai face-o, ai percepe poate un sfert
din șocul simțit de Pati pe pielea ei. Sâmbătă, Patricia se
pregătește de o nouă bătălie: vine Oltchim – Viborg, returul
finalei de Liga Campionilor care pornește de la 28-21 pentru
daneze.

Pati, se poate remonta diferența de șapte
goluri?
Vom studia tot ce este posibil, toate greșelile pe care le-am
făcut, astfel ca să putem întoarce rezultatul. Avem cea mai
frumoasă galerie din România și sper că ne va ajuta mult!

Tu oricum îți faci mereu autocritica…
Mie îmi este foarte greu să adorm după un meci, mă gândesc la
ratări și la ce puteam să fac mai bine. Mă uit la înregistrări, ca
să văd unde am greșit, pentru că niciodată nu sunt mulțumită de
mine.

Nici acum, că ești în finală la doar 21 de
ani?
Mereu am crezut că pot să ajung până la 21 de ani aici…

„Azi
plâng, mâine râd”

Și ești fericită…
Când văd că Oltchimul câștigă… da, sunt. Dar eu sunt o Balanță și
știi cum e… azi plâng, mâine râd, și tot așa. Sunt ambițioasă și
supărăcioasă și dacă, de exemplu, cineva țipă la mine, cedez și îmi
revin greu.

Dar nu plângi nici atunci când ești obstrucționată. Care
au fost cele mai dureroase lovituri?
De-a lungul carierei am recepționat lovituri în burtă, în ochi, în
față, dar cele mai dureroase sunt în sâni. Cel mai greu moment a
fost când m-am operat la ligamente…

Ce faci seara, înainte, spre exemplu, de
retur?
Prefer să mă gândesc, să-mi fac o analiză și să mă rog la Dumnezeu.
Sper să batem, eu sunt o fire religioasă…

Doamne ajută!

„Obișnuiesc să arunc foarte mult pe la freză, pentru că
portarii se feresc„, Patricia Vizitiu, inter Oltchim