Naționala de handbal feminin făcută ZOB!** Cum s-a transformat în doar patru ani dintr-o „sperietoare” într-o echipă uzată și umilită
Naționala feminină de handbal a ajuns în cel mai negru punct în mandatul de 15 ani al președintelui FRH, Cristian Gațu. Adică îmbătrânită, uzată, umilită prin înfrângeri și la 19 goluri, care a bătut pasul pe loc și a mers în ultima vreme la rezultate întâmplătoare. ProSport încearcă să prezinte câteva cauze ale dezastrului sportiv și să demonteze anumite justificări ale unui eșec prevestit de specialiști încă după Mondialul din 2009, când România a încheiat pe locul 8.
Ce am fost și ce am ajuns
Vreme de vreo 5-6 ani, naționala feminină de handbal a fost ca un portdrapel pentru sportul românesc, mai ales la jocurile de echipă. Niciun turneu final nu a început fără ca România să se numere printre favoritele la o medalie. Chiar dacă în final s-a ales doar cu două medalii, un argint mondial în 2005 și un bronz european în 2010, tricolorele și-au căpătat respectul întregii lumi, și-au ținut fanii cu sufletul la gură în fiecare iarnă. Aura de mare echipă a dispărut însă în ultimii doi ani, când trupa lui Voina a început să dea rateuri. România a ajuns să se chinuie cu echipe gen Japonia, Tunisia sau Croația, iar mai acum câteva zile să fie zdrobită de Muntenegru, națională care n-a câștigat niciodată la 11 goluri în fața unei echipe considerate de «prima mână».
Reconstrucție nu, sentimentalisme da
Naționala a ajuns să se descompună la sfârșitul ciclului olimpic din cauza unei strategii falimentare pe care federația a adoptat-o. După JO de la Beijing (2008) unde România a terminat pe locul 7, rezultat care a fost considerat la vremea respectivă un mare eșec, spuneam că pentru Londra 2012 reconstrucția trebuie începută chiar din acel moment, fără sentimentalisme. Ce a urmat? Cristian Gațu și Radu Voina au sacrificat JO pentru rezultate intermediare, iar schimbul de generații n-a mai avut loc, ci doar anumite „cârpeli”. ProSport prezintă și dovezile în acest sens. Reconstrucția s-a început din 2008 cu Huțupan, Lecușanu, Amariei, Vărzaru, Farcău sau Ungureanu, jucătoare despre care se știau că nu vor mai putea ajuta România la JO de la Londra din cauza vârstei biologice. Așa s-a ajuns ca România să se prezinte la Mondialul din 2011 cu cea mai „bătrână” echipă din competiție, cu medie de vârstă scăzută puțin sub 29 de ani prin cooptarea a două junioare, Buceschi și Dedu, parcă doar pentru a închide gura „contestatarilor”. La examenul final de la Lyon, la turneul preolimpic, când ar fi trebuit să prezinte tot ce a acumulat în patru ani, România a ajuns cu o echipă uzată. Nota finală a fost conformă cu lipsa totală de viziune manifestată pe parcursul celor patru ani.
AI VALOARE, N-AI VALOARE
La începutul ciclului olimpic, Cristian Gațu (foto) anunța obiectivele pentru următorii patru ani: „La toate competițiile majore, inclusiv Jocurile Olimpice de la Londra, obiectivele vor fi clasări între locurile 1-5″. De asemenea, Radu Voina susținea: „Ar fi păcat ca o generație talentată să iasă din scenă fără un rezultat deosebit, pe care este în stare să-l obțină». Toate aceste declarații probau faptul că handbalul feminin are valoare pe plan mondial. Afirmații care s-au întors cu 180 de grade în mai puțin de patru ani, după ratarea calificării la Londra. «Doar asta ne e valoarea și probabil că nu meritam să ajungem la Olimpiadă», a fost concluzia oferită acum de Radu Voina.
JUSTIFICĂ‚RI CARE NU STAU ÎN PICIOARE
Nu de puține ori, atât Gațu, cât și Voina au pus toate insuccesele și pe seama unor absențe notabile din lot, gen Cristina Neagu, Paula Ungureanu ori Ionela Stanca, inclusiv după ratarea obiectivului. N-au făcut însă nimic pentru a găsi alte soluții, pentru că de informații și timp nu se pot plânge că n-au avut. Numai din septembrie și până azi, acțiunile naționalei au numărat 14 săptămâni (!), adică peste trei luni însumat. Apoi, problemele Cristinei Neagu sunt cunoscute încă din februarie 2011, Stanca anunțase încă din 2009 că vrea să se retragă din națională, în timp ce argumentul cu Paula Ungureanu nu stă în picioare din moment ce Tolnai a asigurat continuitatea în poartă la CE 2010 și poate medalia de bronz prin prestațiile cu Muntenegru sau Danemarca.
LIGA NAȚIONALĂ‚, O BĂ‚TAIE DE JOC
O altă explicație pe care oficialii români au folosit-o des ca și justificare pentru rezultatele mai slabe a fost campionatul intern. Liga Națională a fost însă ani la rând bătaia de joc a federației. Exemplu în acest sens a fost schimbarea sistemului de desfășurare din mers sau chiar după terminarea unui sezon, în funcție de interesele unor grupări. Astfel s-a amânat permanent reformarea competiției, România fiind singurul campionat feminin din Europa cu 14 echipe și care și-a anulat frecvent Cupa României. În plus, etapele au fost înghesuite pentru a face loc acțiunilor naționalei, tocmai pentru a fi timp și pentru teste, dar acestea nu prea au avut loc în condițiile în care Radu Voina a mizat mai mereu pe majoritatea jucătoarelor de la Oltchim.
EXEMPLUL FRANȚEI
La noi s-a deplâns permanent valoarea competiției interne, în schimb Franța, una din echipele care a eliminat România, și-a format lotul dintr-o întrecere internă care, teoretic, este sub cea din Liga Națională. Cel puțin raportat la valoarea echipelor de club în Europa, reprezentantele noastre, Oltchim, Zalău, Brașov, au câștigat bătălia din ultimii cu formațiile din Hexagon. Olivier Krumbholz (foto) și-a „cules” jucătoare de la șapte din cele zece formații din prima ligă, în total 17 din cele 18 handbaliste convocate la turneul preolimpic. Și atenție, i-a lipsit cea mai bună jucătoare, Alison Pineau!
Tadici și Târcă nu sunt pe placul FRH
Viitorul selecționer ar trebui să fie independent de club sau va fi adus din străinătate, spunea Gațu zilele trecute. Declarația președintelui FRH a stârnit însă controverse. „Antrenori străini au fost și la Oltchim, dar n-au rezistat mult. Nu avem nevoie de alte experimente”, susțin cei care se opun aducerii unor antrenori străini. Pe de altă parte și instalarea lui Ion Crăciun, numele cel mai des vehiculat pentru a-i prelua locul lui Voina, are deja voci împotrivă. „Crăciun vine din handbalul masculin, la fel cum s-a întâmplat și cu Voina sau Oțelea. De 20 de ani nu mai avem niciun rezultat la masculin, dar ei sunt buni la feminin”, sunt câteva din părerile emise. Dacă FRH ar trebui să aleagă un antrenor din handbalul feminin, lista pare scurtă. Tadici, Târcă sau Muși sunt tehnicieni care au promovat jucătoare și au construit echipe în ultimii ani, dar ei nu sunt agreați de FRH, în primul rând din cauza stilului de lucru spartan.