Fostul voleibalist Mihai Slabu a rămas un consumator de sport. Ca om de echipă, evaluează șansele formației feminine de handbal Oltchim de a se impune în finala Ligii, cu Viborg.
– Oltchim Râmnicu Vâlcea s-a calificat în finala Ligii Campionilor la handbal. – Am văzut că joacă cu Viborg. Am auzit că se duce și Bute la meci, că e verișorul Steluței Luca, și merge cu Hagi. E superb să stai să vezi, dar eu nu pot să stau pe bancă, nu rezist.
– Are Oltchim șanse să ia trofeul? – Eu zic că da. La cum a jucat cu Györ, are șanse. Dacă portarul Rădulescu prinde o zi bună, Oltchim câștigă Liga. Altfel, ar fi păcat, pentru că au muncit. Oricum, și-au atins obiectivul. Au primit 10.000 de euro pentru calificarea în finală. Pe timpul lui Ceaușescu nu vedeai atâția bani. Noi am primit 7.000 de lei adunați. Câștigam campionatul cu Dinamo fără înfrângere și primeam 970 de lei pentru un an.
– E o altă atmosferă în meciurile internaționale? – E ceva superb, dacă reziști să stai în tribune sau pe bancă. Eu doream să joc. E o senzație unică atunci când ridici cupa sau când primești medaliile. Simți că toate eforturile de ani întregi au meritat, iar atunci chiar simți că ești cel mai bun. E un lucru excepțional că trofeul Ligii Campionilor ajunge în România, să jucăm cu el pe masă.
Fumează două pachete și jumătate pe zi!
– Cu ce vă ocupați în prezent? – Am specializarea de lăcătuș mecanic de întreținere și lucrez la un institut de proiectare. Fumez enorm, cel puțin două pachete și jumătate pe zi. Eu mor fără țigară, mai bine nu mănânc decât să nu fumez. Am la un butic o datorie de 90 de lei, dar acum mă duc să îmi iau iar. Dacă mă duc la piață, îl iau cu 6 lei, dar acolo trebuie să dau. Aici iau pe datorie. – Unde locuiți acum? – Într-un vestiar. Am stat și lângă o ghenă, eram ușă în ușă cu ea. Apoi am stat în subsolul blocului unde am avut ultimul apartament, până m-au dat afară că incomodam vecinii, dar mi-au furat tot. Doar medaliile, pozele și ziarele de pe vremuri nu.
Introdu cuvântul căutat și apasă ENTER