Ovidiu Mihăilă a încheiat socotelile cu Steaua și așteaptă o nouă provocare! „Jucătorii lui Dinamo au nevoie urgentă de rivali în campionat, nivelul lor va crește” | INTERVIU
Echipa de handbal Steaua București a anunțat acum o săptămână că s-a despărțit de antrenorii Ovidiu Mihăilă și Ștefan Laufceac, la sfârșitul acestui sezon, în care a încheiat pe locul 4 în Liga Națională.
Ovidiu Mihăilă a încheiat socotelile cu Steaua și așteaptă o nouă provocare! „Jucătorii lui Dinamo au nevoie urgentă de rivali în campionat, nivelul lor va crește” | INTERVIU
Ovidiu MIhăilă (49 de ani) a discutat cu ProSport despre actualitatea din handbalul autohton, fiind gata să se apuce de treabă.
Nu poate sta nicio clipă, gândul îi stă doar la handbal, sportul de care este îndrăgostit iremediabil.
ProSport: Cum a fost perioada de la Steaua?
Ovidiu Mihăilă: Ne-am atins obiectivele și ne-am calificat în cupele europene. O perioadă frumoasă, dar viața trece repede, așă că ne gândim deja la viitor.
Cum ai caracteriza situația actuală?
Sper să ridicăm nivelul handbalului românesc toți. Indiferent de echipă sau de nume.. Astfel e foarte greu. Nu putem trăi din imaginea celor de la Dinamo în cupele europene. Eu cred că batem pasul pe loc, stagnăm.
E nevoie de o echipă puternică, nivelul lui Dinamo va crește. E greu de realizat în timp scurt, Constanța, Baia Mare, poate Steaua, trebuie să încerce mai mult
Trebuie și buget, Dinamo are deja 4 milioane de euro.
Ovidiu Mihăilă: „Trebuie să avem o echipă competitivă”
Naționala masculină, pe drumul cel bun? Nu e mincinoasă calificarea la Euro, având în vedere că sunt acum 24 de echipe.
Poate că mincinos e cam mult. Dar e adevărat. Avem niște examene de trecut, nu-ți cere nimeni să bați Spania. Dar trebuie să avem o echipă competitivă. Dacă luăm 10 diferență nu e ok, trebuie să creștem…
Avem șanse minime, totuși Croația e o echipă în schimbare, am putea încerca momentul ăsta. Am putea să încercăm aici să răspundem la niște semne de întrebare.
Te-a durut eșecul cu Insulele Feroe?
Evident că m-a durut… Pe cine nu l-a durut înseamnă că nu iubește handbalul.
E un eșec dureros, dar Feroe are jucători în Bundesliga. Asta vreau să vedem și la ai noștri, evoluție pozitivă
Uneori e da, alteori parcă e nu! Ei au crescut și, probabil, vor mai crește, cineva trebuie să-i îndrume. Am încredere în Xavi Pascual, dialogăm, e un om de toată isprava.
„Sunt oameni sufletiști la Sighișoara”
Ce făceam cu jucătorii și jucătoarele străine din handbalul românesc?
Eu am promovat mereu sportivi autohtoni. Ar trebui să ne asumăm, sunt printre primii care susțin, că e nevoie de sportivi români tot mai mulți. Ne asumăm 4-5 ani și sunt convins că vor veni și rezultatele. Partea proastă e că nimeni nu are răbdare. Sunt sigur că vor veni și rezultatele, n-au cum să nu apară.
Sighișoara, orașul natal, a ajuns în prima ligă…
Mă bucur foarte mult. Sunt oameni sufletiști acolo, acum, ca in orice comunitate mică, sunt și alte necesități și să nu se abată de la acest drum. Sper s-o țină așa și să mențină la un nivel de prim eșalon pentru că publicul observ că vine la meciuri.
Te vezi antrenând și fete?
Am mai făcut-o, n-ar fi o noutate! Ține de o upgradare personală, handbalul e același. Totul este despre cum pui problema și cum capacitezi fetele să aibă rezultate. La fel cum trebuie s-o faci, poate într-un alt fel, cu băieții.
Joacă tenis cu piciorul cu Dani Coman
Merita handbalul feminin o prezență în Final Four?
La CSM București e un moment de cotitură, dacă nici sezonul viitor nu vor ajunge… E o problemă pentru că se încearcă de mulți ani. Sper să reușească.
La Rapid îl cunosc pe Bogdan Vasiliu și e extrem de ambițios, cu siguranță își dorește mai mult sezonul viitor.
Ce face Ovidiu Mihăilă când nu se gândește la handbal?
Nu prea există astfel de momente (râde). Mai ies la o cafea, că e frumos afară, înot pentru că am probleme cu spatele și mă ajută enorm după atîția ani de dueluri și accidentări care de care mai grave…
Și, din când în când, bag un tenis cu piciorul alături de Dani Coman. Mă laud că-l bat, dar îmi e greu de fiecare dată
Dacă e să am un prieten adevărat, acesta e Dani Coman. L-am dus și la handbal, dar când au zburat mingile pe lângă chipul lui, s-a speriat și nu-i mai trebuie acest sport. Eu, în schimb, nu pot trăi fără handbal. Nu concep viața fără acest drog.