Pe urmele tatălui!** Povestea lui Alexandru Stamate, cel mai bun om al României la CM Suedia 2011

„Familia este totul pentru mine”, spune
Alexandru Stamate, cel mai bun om al României în debutul
Campionatului Mondial. Iar familia gigantului de 2,08 metri este
handbalul.

Interul stânga mănâncă handbalul pe pâine de mic copil. Nici nu
avea cum să fie altfel, din moment ce tatăl este o legendă a lui
Minaur. Alexandru Stamate senior este celebrul jucător care a
înscris de la jumătatea terenului un gol fabulos în ultima secundă
cu Zaporojie, reușită care i-a adus echipei Minaur prima Cupă IHF
în 1985. „Tatăl meu a fost și rămâne un reper. El m-a
îndrumat către acest sport. Când eram copil, mergeam la meciuri,
îmi dădeam seama că este o persoană importantă, dar despre isprava
lui din 1985 am aflat mult mai târziu. Apoi mi-a povestit-o de 4,
5, 200 de ori. Golul l-am văzut prima dată abia prin
1997”, își începe istorisirea interul de 28 de ani. Iar
faptul că handbalul este un mod de viață în familia Stamate este
evidențiat de îndeletnicirea fratelui său, Cristian, care acum este
antrenor în Franța, după ce în trecut, ca jucător, a evoluat la
Chambery Savoie, alături de marele Jackson Richardson.

Cel
mai bun lucru, când a ales Franța

Adevărata carieră a lui Alexandru Stamate a început în Franța,
după ce și-a terminat însă junioratul la CSS Baia Mare.
„Mi-am dat seama că nu aveam multe șanse în țară. Am avut
două oferte, una din prima ligă, de la Minaur, și alta de la
Pandurii, care se bătea atunci la promovare. Baia Mare era în
superformă, iar pasul de la juniori la echipa mare era foarte greu
de făcut. Mi s-a propus atunci un salariu pe care mi-e rușine să-l
spun acum. Am ales să plec în Franța și spun cu mâna pe inimă că e
cel mai bun lucru care mi s-a întâmplat vreodată. Totul a fost nou,
mentalitatea, stilul de a juca… Am luat-o practic de la zero. Multă
lume a spus că m-am pierdut în ligile inferioare. Într-adevăr, nu
am jucat în prima ligă, dar când m-am întors, în 2009, am fost
imediat selecționat în echipa națională”, continuă
Stamate, care a jucat la trei echipe în Franța: Villpinte, Tours și
Angers.

„Cristina
Neagu e meseriașă rău”

În afara handbalului, Alexandru Stamate are două pasiuni:
cultura Franței și muzica anilor 80, mai concret Modern Talking,
Phil Collins, Queen, Alphaville. „Tunarul” României s-a îndrăgostit
de Franța în cei nouă ani pe care i-a petrecut acolo, iar tatăl și
fratele i-au fost și îi sunt în continuare modele. „Sunt
mulți handbaliști aproape de perfecțiune, Jicha, Karabatic,
Lovgren, iar din țară m-a fascinat Iulian Alexandru și,
bineînțeles, Cristina Neagu! M-am bucurat pentru ea când a primit
titlul de jucătoarea lumii. Nu e puțin lucru să avem o astfel de
jucătoare, e meseriașă rău!”

Prietena
îl încurajează din România

Franța și o franțuzoaică sunt marile iubiri ale lui Alexandru
Stamate. Pe logodnica sa, Anais, a cunoscut-o pe când evolua la
Tours. A jucat și ea handbal, iar de curând a absolvit un Master în
geologie. Interesant este că Anais stă în România în perioada
turneului final și urmărește meciurile împreună cu familia lui
Alexandru. „Se uită cu sufletul la gură la meciuri. După
cel cu Croația, m-a sunat să mă felicite. E mulțumită de mine,
pentru că mă iubește. Păcat însă că am pierdut”, oftează
Stamate, în ai cărui ochi încă se vede dezamăgirea: „Noi
trebuie să jucăm de-acum două prime reprize. Așa cum am făcut-o cu
Rusia, pentru că la Moscova nu a existat o Rusie slabă, ci România
a fost foarte bună. Nu am jucat barajul pentru că am fost
accidentat, dar le mulțumesc băieților că mi-au oferit șansa să
ajung la un Campionat Mondial. E un vis”.

„Vreau să mă întorc la Minaur”

La cei 28 de ani, Alexandru pare hotărât: „Nu mi-am spus
ultimul cuvânt în handbal! De mic copil am crescut cu Minaur în
suflet. La Minaur va fi întotdeauna casa mea. Mi-ar plăcea să
reprezint din nou culorile acestei echipe. Din păcate, Minaur trece
printr-un moment greu, iar eu vreau acum să câștig trofee. Dar la
final de carieră mă voi întoarce!”, conchide Stamate,
aflat acum la Reșița.

Articol publicat de Sever
Călinescu