Cristian Gațu va împlini peste câteva zile 75 de ani și din fericire a trecut cu succes peste momentul delicat din primăvară. Dublul campion mondial a fost descoperit cu un hematom la nivelul creierului, motiv pentru care a suferit o intervenție chirurgicală destul de complicată. Aflat azi la Corbeanca, fostul președinte al Federației Române de Handbal a acceptat să ofere primul interviu după acest moment.
Cum ați trecut peste această perioadă, una dificilă pentru d-voastră? A fost o perioadă complicată, într-adevăr, o operație pe creier nu este deloc simplă. Dar tot ce a fost mai greu a trecut, mi-am revenit, m-am întărâtat puțin. Oricum, două lucruri s-au schimbat radical în viața mea.
Ce anume? În primul rând, de când am intrat în Spitalul Militar pentru a fi operat nu am mai pus țigară în gură (n.r. Cristian Gațu fuma câte 2-3 pachete pe zi). De asemenea, am renunțat la cafea. Și cu asta am spus totul.
Operația ați suferit-o după declanșarea Stării de Urgență în România. V-ați temut și de Covid-19? Nu am avut mari motive să-mi fac griji, pentru că am fost ferit, am fost foarte bine tratat în spital. Iar după ce am ieșit, am stat tot timpul acasă, iar soția nu a plecat nicăieri.
Cum este viața d-voastră azi? Duc o viață normală, cea mai mare parte din timp o petrec acasă.
Peste câteva zile împliniți frumoasa vârstă de 75 de ani… Nu ai uitat (n.r. zâmbește).
Ce vă doriți cu această ocazie? Îmi doresc să apuc o zi când o echipă națională a României va juca din nou o finală de Campionat Mondial sau Campionat European. Și, bineînțeles, să fiu sănătos până atunci.
Nu pot să trec peste faptul că ani de zile v-ați luptat pentru construirea unei săli polivalente de mari dimensiuni la București, în anii 2000 ați și susținut o candidatură a României pentru organizarea Campionatului Mondial de handbal masculin din 2009 cu o arenă pe hârtie și ați fost chiar la un vot distanță să câștigați. Din păcate, toate eforturile au fost în zadar, pentru că acea sală mult visată nu a apărut nici azi. Ce sentiment vă încearcă când vedeți, în schimb, faptul că Budapesta ridică într-un an o altă arenă de mari dimensiuni, de 20.022 de locuri? Aoleu! La dorințe poți să treci și lucrul acesta, să văd și eu o sală în România de 15.000-20.000 de locuri. Sper să apuc să o văd, dar depinde de administratorii României. De-a lungul timpului am avut patru promisiuni că se face această sală, din partea a trei primari ai Capitalei, de la Videanu, Oprescu și Firea, plus de la un ministru. Azi suntem în același punct, al promisiunilor.
Îmi aduc aminte că pentru prima sapă a fost adus la București inclusiv Michael Wiederer (n.r. actualul președinte al Federației Europene de Handbal). Nu s-a trecut însă mai departe de acest moment niciodată. Ce concluzii credeți că a tras oficialul EHF? Că suntem neserioși! Suntem neserioși prin reprezentanții noștri. Noi am fi mai serioși dacă ne-am apuca noi de treabă, dar astea sunt problemele României. Stăm prost cu imaginea, este un moment nasol și nu știu cine ne mai scoate la liman.
Mai urmăriți handbalul? L-am mai urmărit, până la un anumit moment am fost latent la mișcări. Iar mișcările le face doar Dedu (n.r. președintele Federației Române de Handbal), restul au devenit soldați. Handbalul merge în direcția buzunarelor celor care îl conduc.
Care ar fi previziunile d-voastră pentru viitorul apropiat? La nivel de cluburi eu spun că nu stăm rău, este Dinamo la masculin, CSM București și Vâlcea, la fete, mai vin și din spate câteva echipe. S-ar putea să avem unele șanse pentru a ne evidenția în cupele europene. Dar la nivel de echipe naționale, atât timp cât se schimbă antrenorii străini ca pe șosetele murdare, nu avem nicio șansă.
Există vreun jucător care vă place azi în mod desosebit? Sunt mai mulți jucători care îmi plac, în special cei care au crescut în Centrul de Excelență și au ajuns apoi la națională, dar nu asta este important. Ci să le placă antrenorilor, iar aceștia să gireze încredere în ei, altfel nu avem coerență în ceea ce gândim, în ceea ce facem și în ceea ce se întâmplă. Dedu promisese că va face încă două Centre.
Păi le-a făcut, acum sunt vreo șapte centre, patru la fete și trei la băieți… A luat câte o grupă de la Vâlcea și de la Sighișoara și le-a mutat la Brașov și Timișoara. Din două bune a făcut patru rele. Deci care sunt aceste Centre, să le vedem și noi. Acestea trebuie să fie finanțate prin Federația Română de Handbal. Dacă se lasă pe mâna managerilor din orașele respective, uită-le! Acestea nu sunt Centre de Excelență, ci doar Centre de stors bani.
Aș vrea să vă întreb și care este părerea d-voastră despre Rareș Fortuneanu, actualul selecționer al naționalei masculine? Rareș este un antrenor bun, a venit chiar prea târziu. Îl urmărim, dar e greu de anticipat ce va urma, având în vedere cum a preluat echipa națională. Unii jucători sunt uzați, alții plictisiți, nu mai e ce a fost pe vremuri și nu vorbesc de timpurile noastre.
De ce credeți că jucătorii români nu mai vin de plăcere la lot? Cei mai mulți vin doar din obligație, din teama de a nu fi suspendați. Sunt cu ochii pe ceas, iar când cronometrul anunță ultima secundă, se uită deja la ieșire, și-au luat bagajale și au plecat. Personal, cred că nu este o comunicare corectă între federație, antrenori și sportivi.
Introdu cuvântul căutat și apasă ENTER