Radu Voina a intrat în istoria handbalului românesc. După calificarea în dauna Györului, antrenorul Oltchimului este primul care reușește să joace o finală de Champions League atât la feminin, cât și la masculin (n.r. – cu Steaua în 1989, pierdută cu SKA Minsk).
Știați că ați intrat în istoria handbalului românesc? Este mai puțin important acest aspect. Meritele calificării sunt exclusiv ale fetelor, eu sunt un simplu trecător pe la Vâlcea. Cu cine se lucrează mai greu, cu fetele sau cu băieții? Este foarte greu și într-o parte, și în alta. Satisfacțiile sunt însă parcă mai mari la feminin. Fetele sunt cu ifosele de rigoare, dar mai conștiincioase și mai devotate.
Când a fost mai greu să ajungeți în finala Champions League, în ’89 sau acum? În ’89 era un alt sistem de desfășurare, nu erau grupe, pe traseu am întâlnit și echipe mai slab cotate, și echipe mai puternice. Cred că mult mai dificil a fost acum. Ca să ajungem în finală a trebuit să disputăm 14 meciuri, toate dueluri de foc, cu adversari unul și unul.
Dar presiunea de atunci se compară cu cea de azi? Și în ’89 se cereau rezultate, dar la Vâlcea se trăiește totul la intensitate maximă. Satisfacțiile, dezamăgirile, presiunea, toate sunt enorme. Având în vedere presiunea la care ați fost supuși înainte de semifinale, mai faceți față unui asalt înainte de finală? Presiunea rămâne oricum, chiar dacă ne-am îndeplinit obiectivul. Fetele își doresc foarte mult să intre în repertoriul celor mai bune performanțe. Dacă tot am ajuns aici, trebuie să suportăm asaltul până la final, chiar dacă la București totul se amplifică.
Voina, idolul lui Băsescu
Este adevărat că ați fost sunat de președintele țării, Traian Băsescu, imediat după meci? Da. A fost o mare surpriză și, în același timp, o mare onoare. Este pentru prima dată când un președinte de stat mă sună pe mine, un antrenor oarecare.
Ce v-a transmis președintele? A felicitat echipa și s-a scuzat că nu a putut fi prezent la meci pentru că a participat la funeraliile de la Cracovia. Ne-a promis însă că va veni și va urmări finala din Polivalentă. Președintele țării a făcut handbal în tinerețe și chiar dacă suntem de vârste apropiate, mi-a spus că am fost idolul dânsului.
V-a mai întinerit calificarea în finală? Dacă oboseala acumulată în ultimele zile înseamnă să întinerești…
Ați dormit însă măcar bine după meci? De obicei nu pot să dorm după astfel de meciuri. Am restanțe mari la odihnă.
„Contractul meu? Nu contează!”
V-ați îndeplinit obiectivul. Vi se prelungește automat contractul? Nu scrie nicăieri așa ceva. E lucrul care contează cel mai puțin. Meciul care vine este cel mai important.
Dar vi s-a propus prelungirea? Sunt lucruri minore, nu avem timp de așa ceva. Ne așteaptă patru meciuri de campionat într-o săptămână, iar apoi alte zece zile să pregătim finala cu Viborg.
Domnul Roibu a nominalizat stafful tehnic, jucătoarele, pe Cristian Gațu și pe Gheorghe Tadici la merite pentru acest rezultat. Sunteți de acord? Nu pot să contest spusele domnului Roibu. Dacă a spus asta, înseamnă că așa este.
Naștere grăbită de meci!
Returul semifinalei Oltchim – Györ i-a dat mari palpitații Luminiței Huțupan-Dinu (38 de ani). Consecința? Imediat după meci a ajuns la spital, iar câteva ore mai târziu (n.r. – ieri) a născut o fetiță de 3,150 kg. Însărcinată în aproximativ opt luni și jumătate, fostul mare portar al naționalei a născut cu aproximativ două săptămâni mai devreme. Semifinala de duminică seara i-a grăbit nașterea, emoțiile fiind de vină. „Micuța Ștefania este bine, la fel și mama. Tatăl copilului nu are cum să nu fie bine”, a precizat Radu Voina.
Președintele FRH, Cristian Gațu, este printre primii care au intrat în posesia informației. „M-am speriat când am auzit-o la telefon. Am întrebat-o unde este și mi-a spus că la spital. Că a născut deja o fetiță și m-am bucurat enorm. Familia handbalului s-a mărit cu încă o fată”, a spus și Gațu.
Introdu cuvântul căutat și apasă ENTER