România handbalistică trăiește o adevărată dramă sportivă, după ce a ajuns să fie învinsă și de Kosovo la masculin.
După egalul din partida tur de la Priștina, încheiată cu 23-23, am mai fi putut spune că a fost un accident. Tricolorii ne-au tot obișnuit cu episoade negative în ultimii ani. După ce naționala a pierdut însă și la București (25-30), astfel de rezultate nu mai sunt doar rodul unor întâmplări.
Este evident că în spate se ascund probleme serioase, de orice fel, de sistem, management, interese personale, selecții, nepregătire, etc.
România handbalistică trăiește o adevărată dramă sportivă prin înfrângerea cu Kosovo la masculin. Dar handbalul românesc ne-a obișnuit cu astfel de episoade negative în ultimii ani. Să nu uităm că în 2019, la feminin, naționala mare a fost aproape de a fi învinsă de Insulele Feroe. Tot fetele au fost învinse la 17 goluri diferență de Japonia la Campionatul Mondial din 2019 (scor 20-37).
Iar avertismente au tot fost. În 2017, la Vaslui, naționala U18 masculină era învinsă de Israel cu 45-29! Loturile de juniori și tineret au și retrogradat între timp în liga secundă în Europa. Iar la feminin, tot la junioare, România a ajuns să fie învinsă până și de Slovacia și Austria. Dar într-o perioadă în care federația este preocupată cu reforme și proiecte, cine să mai vadă toate acestea.
Actualul șef al Federației este citicat și i se cere demisia, într-o perioadă în care tocmai a anunțat că mai vrea 4 ani în fruntea handbalului românesc.
După Euro 2020, forul din Floreasca s-a spălat pe mâini.
„Pe mine să mă întrebe vocile alea dacă fetele s-au pregătit bine, dacă fetele au stat într-un hotel decent, dacă au mâncat bine, dacă au avut tot ceea ce le trebuie. Aici mă pot întreba şi voi răspunde fără nici cea mai mică problemă. Referitor la voci, pot spune că este un laitmotiv, sunt exact aceleaşi acuze, cu alte cuvinte. Sunt sătul! Să pună mâna să construiască, să pună mâna să vină cu plus valoare, să facă ceva, pentru că de comentat e uşor. Trăim vremuri grele şi încercăm să facem lucruri”, a fost declarația lui Dedu după Euro 2020.
Și pentru această „dublă” România – Kosovo, federația a asigurat condiții de 5 stele. Jucătorii s-au deplasat la Priștina cu un avion charter, iar cazarea a fost asigurată la Marriott. Bine, hotelul a devenit principala bază de cantonament pentru toate loturile, de seniori, tineret, juniori. Aici a fost cazată și naționala de junioare U17, în decembrie, după ce lotul mare a plecat la Europene. Mai mult, surse ProSport povestesc faptul că junioarele au fost cazate fiecare câte una în cameră.
Deci, hotel decent, mâncare bună, condiții de lux. Ceea ce nu este un lucru rău, dacă federația și le permite. Dar rezultatele cui le lăsăm? Probabil, contestatarilor, să „pună mâna să construiască”. De licitații are grijă Federația, tocmai sunt în derulare câteva acțiuni în valoare de aproximativ 3,8 milioane de euro.
Dincolo de cazări, transport, licitații, cantonamente în hoteluri de 5 stele, una dintre problemele comune ale echipelor naționale din acest sezon, dar și ale celor de club a fost sistemul competițional gândit de FRH, cu etapele-turneu, unul care se dovedește a fi falimentar. Ritmul de competiție lipsește.
La Euro 2020, au fost jucătoare în lot care au susținut primul meci oficial cu Germania. Altele au avut maxim 5-6 partide în picioare înainte de start. Acum, cu Kosovo, cei mai mulți dintre jucători au jucat doar 2-3 meciuri oficiale în 2021! Cu câte 1-2 partide din lună în lună, este imposibil de calculat o formă sportivă.
„Cel mai important lucru este că am încercat să avem activitate, că am reuşit să mergem cu competiţiile noastre înainte în momentele în care greu se putea începe. Am fost pionieri în sporturile de echipă, lăsând la o parte fotbalul, care este outdoor, atât din punct de vedere sportiv, competitiv cât şi material, de asigurare a resurselor. Sunt mândru de ceea ce colegii mei au făcut până în momentul de faţă”, spunea Dedu, tot după Euro 2020. Federația a tot invocat Ordinul Comun pentru faptul că nu se poate juca regulat, normal. Și nici nu a părut deranjată în niciun moment.
În timp ce în toată Europa bună s-a jucat handbal cu regularitate în acest sezon, în România nu s-a putut. În timp ce la baschet și volei se joacă în serii mici, la handbal nu se poate. În timp ce competițiile EHF și altele se desfășoară în România, întrecerile naționale nu se pot juca. Când Europa te obligă, se joacă etape din Liga Campionilor, European Handball League, etc. Când e vorba de competiții naționale, te obligă MTS la turnee.
Acum, dacă un club este întrebat despre programul competițional pentru perioada aprilie – mai, niciunul nu va ști să răspundă. Și atunci, cum să fie aduși jucătorii în forma de vârf, când nici nu se știe când se mai joacă? Cum să ceri unui sportiv să se sacrifice pentru echipa națională, când federația nu e alături de el? Cu siguranță că o cazare la un hotel de 5 stele nu rezolvă o calificare.
Pentru ce să se sacrifice un jucător, când știe că, în ritmul actual de competiție, riscul de accidentare este mai mare? Riscă să-și piardă locul la club și să-și plătească recuperările din propriul buzunar, la fel ca mulți alți sportivi înainte.
Eșecul României cu Kosovo este dureros. Foști mari handbaliști se simt practic jigniți. Dar rezultatele sunt întotdeauna oglinda unei activități, a unei federații. Dar după istoria recentă, tot mai încărcată de rezultate negative la echipele naționale, handbalul riscă să ia drumului voleiului în perioada Gheorghe Vișan.
Introdu cuvântul căutat și apasă ENTER