Regina Șimkute (24 de ani), centrul ucrainean al Oltchimului, evoluează cu un șurub în talpa dreaptă, după ce anul trecut a suferit o fractură de metatars (parte a scheletului labei piciorului). Născută la Herson (Ucraina) din tată lituanian și mamă rusoaică, blondina de 1,80 m cu ochii verzi-căprui ne mărturisește că „nu fură inima oricui” și nu crede nici în zicala „ochii verzi niciodată să nu-i crezi”. Iar negațiile-afirmații pică la foc continuu: „Nu sunt măritată, nu am iubit, nu-mi place fotbalul și nici nu am vreun actor favorit”. Dar, totuși, curiozitatea ne face să ne întrebăm ce-i place Reginei? „Mă întâlnesc cu prietenii în timpul liber, mă uit la filme rusești, mănânc ciorbă de văcuță și merg la shopping, că doar sunt femeie, nu?… Aaa… și handbalul. Handbalul, da! Sunt fericită când antrenamentele ies pefect și câștig meciuri”, iuțește dialogul frumoasa ucraineancă.
Avem impresia că am repurtat o victorie, pentru că, în sfârșit, ea l-a lăsat pe „nu” din brațe. Îmbrățișează însă instantaneu mingea, întrucât Șimkute a fost purtată pe brațe de handbal de la opt ani. Spre experiențe de viață, spre călătorii nicicând visate, dar mai ales spre culmile performanței. Iar după ce a jucat în EHF Cup, cu Galișanka, desființată între timp, a pătruns cu Oltchim în fascinația Champions League.
Va purta „implantul” un an! Unde, ca pe o tablă de șah, Regina avansează în toate direcțiile, poziția ocupată pe teren, cea de centru, permițându-i o libertate de mișcare consistentă, cu acordul, bineînțeles, al lui Radu Voina. „Am avut un pic emoții când am intrat pe teren cu Györ, dar treptat m-am calmat”, rememorează jucătoarea sosită la Vâlcea la finele lui 2008. O handbalistă în jurul căreia circula informația că are un picior mai scurt, un caz ce ne ducea cu gândul la celebrul Garrincha. „Nu este adevărat”, zâmbește Regina, dezvoltând subiectul: „Am suferit doar o accidentare grea. Am avut o fractură de metatars, m-am operat în Ucraina și acum am un șurub în talpă. Spre degetul mic al piciorului”. „Accesoriul” va fi purtat încă un an, dar nu o obligă pe Regina nici să poarte un pantof special. Poate doar să întoarcă șurubul împotriva danezelor de la Viborg.
„Bune ca danezele”
Șimkute a învățat limba română de nevoie și consideră că șansele cu Viborg sunt egale
Regina, adică ești o regină… Nu, nu… În rusă e doar un simplu nume… Nu înseamnă regină…
Cum te-ai adaptat în România? La început mi-a fost foarte greu, pentru că nu vorbeam deloc limba română, iar poziția mea de pe teren, centru, mă obligă mereu să comunic cu coechipierele. Mă înțelegeam cu ele doar datorită Anastasiei (n.r. – colega ucraineancă Pidpalova).
Și cum ai ajuns să asimilezi ceva? Anastasia a fost nevoită să plece o perioadă din cauza unei accidentări și am rămas cu fetele. Am fost parcă aruncată într-un bazin și parcă aș fi fost nevoită să învăț să înot. Așa am deprins limba voastră…
Ce are un gust mai dulce? O pasă decisivă, un gol? Normal că-mi place să și marchez, pentru că acea emoție de după gol nu ți-o poate declanșa nimic altceva. Dar mie îmi place mult să și conduc atacurile.
Pentru Viborg… Da, e poate cea mai bună echipă de club din lume, dar, totuși, dacă am ajuns și noi în finală, putem afirma același lucru despre Oltchim. Nu? Șansele sunt egale…
Introdu cuvântul căutat și apasă ENTER