Șah-mat cu** Regina! Șimkute joacă cu un șurub în talpă!

Regina Șimkute (24 de ani), centrul ucrainean al Oltchimului,
evoluează cu un șurub în talpa dreaptă, după ce anul trecut a
suferit o fractură de metatars (parte a scheletului labei
piciorului).
Născută la Herson (Ucraina) din tată lituanian și mamă rusoaică,
blondina de 1,80 m cu ochii verzi-căprui ne mărturisește că „nu
fură inima oricui” și nu crede nici în zicala „ochii verzi
niciodată să nu-i crezi”. Iar negațiile-afirmații pică la foc
continuu: „Nu sunt măritată, nu am iubit, nu-mi place fotbalul și
nici nu am vreun actor favorit”. Dar, totuși, curiozitatea ne face
să ne întrebăm ce-i place Reginei? „Mă întâlnesc cu prietenii în
timpul liber, mă uit la filme rusești, mănânc ciorbă de văcuță și
merg la shopping, că doar sunt femeie, nu?… Aaa… și handbalul.
Handbalul, da! Sunt fericită când antrenamentele ies pefect și
câștig meciuri”, iuțește
dialogul frumoasa ucraineancă.

Avem impresia că am repurtat o victorie, pentru că, în sfârșit, ea
l-a lăsat pe „nu” din brațe. Îmbrățișează însă instantaneu mingea,
întrucât Șimkute a fost purtată pe brațe de handbal de la opt ani.
Spre experiențe de viață, spre călătorii nicicând visate, dar mai
ales spre culmile performanței. Iar după ce a jucat în EHF Cup, cu
Galișanka, desființată între timp, a pătruns cu Oltchim în
fascinația Champions League.

Va purta
„implantul” un an!
Unde, ca pe o tablă de șah, Regina avansează în toate direcțiile,
poziția ocupată pe teren, cea de centru, permițându-i o libertate
de mișcare consistentă, cu acordul, bineînțeles, al lui Radu Voina.
„Am avut un pic emoții când am intrat pe teren cu Györ, dar treptat
m-am calmat”, rememorează jucătoarea sosită la Vâlcea la finele lui
2008. O handbalistă în jurul căreia circula informația că are un
picior mai scurt, un caz ce ne ducea cu gândul la celebrul
Garrincha. „Nu este adevărat”, zâmbește Regina, dezvoltând
subiectul: „Am suferit doar o accidentare grea. Am avut o fractură
de metatars, m-am operat în Ucraina și acum am un șurub în talpă.
Spre degetul mic al piciorului”. „Accesoriul” va fi purtat încă un
an, dar nu o obligă pe Regina nici să poarte un pantof special.
Poate doar să întoarcă șurubul împotriva danezelor de la
Viborg.

„Bune ca
danezele”

Șimkute a învățat limba română de nevoie și consideră că șansele cu
Viborg sunt egale

Regina, adică ești o regină…
Nu, nu… În rusă e doar un simplu nume… Nu înseamnă
regină…

Cum te-ai adaptat în România?
La început mi-a fost foarte greu, pentru că nu vorbeam deloc limba
română, iar poziția mea de pe teren, centru, mă obligă mereu să
comunic cu coechipierele. Mă înțelegeam cu ele doar datorită
Anastasiei (n.r. – colega ucraineancă Pidpalova).

Și cum ai ajuns să asimilezi ceva?
Anastasia a fost nevoită să plece o perioadă din cauza unei
accidentări și am rămas cu fetele. Am fost parcă aruncată într-un
bazin și parcă aș fi fost nevoită să învăț să înot. Așa am deprins
limba voastră…

Ce are un gust mai dulce? O pasă decisivă, un
gol?
Normal că-mi place să și marchez, pentru că acea emoție de după gol
nu ți-o poate declanșa nimic altceva. Dar mie îmi place mult să și
conduc atacurile.

Pentru Viborg…
Da, e poate cea mai bună echipă de club din lume, dar, totuși, dacă
am ajuns și noi în finală, putem afirma același lucru despre
Oltchim. Nu? Șansele sunt egale…