Săptămâna marilor trofee! 38 de ani de când Steaua a câștigat Cupa Campionilor Europeni și 30 de ani de la Cupa IHF cucerită de Minaur. Povești de neuitat
22 aprilie 1977: Steaua câștigă pentru a doua oară în istoria clubului Cupa Campionilor Europeni. Avea să fie și ultimul trofeu cucerit de un club de handbal din România în această competiție, în care au mai triumfat echipele feminine Știința București și Rapid, dar și băieții de la Dinamo. 21 aprilie 1985: Minaur Baia Mare câștigă Cupa IHF, după un meci memorabil la Zaporoje.
Cele două performanțe majore le handbalul românesc au locul lor de cinste în istoria sportului. Și încă mai „trezesc” amintiri, în special celor care au trăit pe viu evenimentele, celor care au fost conectați la radio pentru asculta minut cu minut poveștile din Germania, respectiv URSS sau celor care au aflat din ziarele vremurilor respective cum s-au obținut acelemari succese.
- Revanșa steliștilor după aurul olimpic pierdut la Montreal
Steaua a câștigat Cupa Campionilor Europeni în fața echipei CSKA Moscova, după o partidă extrem de „muncită”, după cum a caracterizat-o Cristian Gațu, component al acelei echipe. Campioana României s-a impus cu 21-20, după o primă repriză formidabilă, în care a condus cu 14-7, și o adoua în care s-a văzut egalată, dar în care a rezistat eroic până la final. Cronica meciului în ziarul „Sportul”:
Finala s-a desfășurat într-o singură manșă, în Germania, într-o sală … de atletism (!), iar eroul partidei avea să fie Ștefan Birtalan, autor a 9 goluri, adică aproape jumătate din golurile Stelei. „Când ne mai amintim de acea finală, eu și colegii, mai glumim la modul: >. Finala cu CSKA a fost una din cele mai așteptate meciuri ale generației mele. La ei jucau mulți handbaliști din naționala URSS, iar noi eram majoritari la reprezentativa României. La Jocurile Olimpice din 1976 ne-au bătut pe cinstite în finală (n.r. scor 19-15), dar am avut o dorință colosală de victorie”, ne-a relatat Birtalan. Fostul „tunar” al Stelei și-a aminitit că „rușii” erau clienții lui de serviciu, fie că era vorba de națională sau de club: „Mereu cu rușii marcam între 8 și 14 goluri. Nu sunt poezii, ci sunt consemnate aceste lucruri. Goluri numai din acțiune. Din păcate, în finala de la Montreal nu am prins cea mai bună zi și am dat mai puține goluri decât de obicei”.
Ștefan Birtalan și-a reamintit că după acea finală toți jucătorii au fost premiați cu câte 100 de mărci: „Pentru noi au valorat cât 1 milion de dolari acum”. Pentru că televizarea partidei în România ar fi costat 3.000 de mărci, acest joc nu a putut fi urmărit în țară. „Erau prea scumpe transmisiile, de aceea poate ducem lipsă de imagini generația noastră”, a mai spus Birtalan.
Partida Steaua – CSKA a însemnat și ultima apariție la cel mai înalt nivel al lui Cristian Gațu. „De la națională m-am retras după JO 1976. Anunțasem că voi face același lucru și la Steaua la sfârșitul sezonului respectiv”, a rememorat fostul președinte FRH. Steaua a avut puțini suporteri la finala din1977 pentru că din țară se pleca foarte greu : „Și nevestele noastre erau urmărite când plecam. Acum, dacă s-ar juca o nouă finală de Champions League sunt convins că oriunde ar fi jocul s-ar umple sala cu suporteri. Toți românii din Diaspora au o foame fantastică de performanțe sportive, iar acest lucru se vede și la meciurile Simonei Halep„.
- Alexandru Stamate, eroul de la Zaporoje
Într-un moment în care Minaur a renăscut, clubul sărbătorește în această săptămână 30 de ani de la câștigarea Cupei IHF, după o dublă antologică împotriva reprezentantei URSS, SII Zaporoje: 22-17 (tur) și 14-18 (retur). Eroul acelei finale a fost Alexandru Stamate, care a marcat golul decisiv în ultima secundă. Într-o discuție avută cu ProSport în urmă cu ceva timp, Alexandru Stamate a povestit: „Cu șapte secunde înainte de final, adversarii au înscris pentru 18-13. Centrul lor a aruncat apoi imediat mingea în tribună. Au mai trecut așa trei secunde. Îmi aduc aminte că Boroș și Marta s-au dus în extreme, Maricel (n.r. – Voinea) ar fi vrut să tragă el, dar în fața lui s-au pus doi ruși, așa că i-am cerut mingea. Știam că trebuie să dau gol, altfel mă termina profesorul Lascăr Pană. Am făcut doi pași de la centrul terenului și am aruncat direct în plasă. Arbitrul din RFG a ridicat mâna și a validat golul”.
Rușii au contestat golul, considerând că a fost înscris după timpul regulamentar. „Au urmat trei măsurători ale ultimelor patru secunde din joc. Oficialii ruși și arbitrii s-au dus la carul de reportaj, care mai era și cu manivelă, astfel că le-a luat ceva timp. Prima măsurătoare a fost de 3,79 secunde. Rușii n-au fost de acord, astfel că s-a reluat operațiunea. Timpul măsurat a fost de 3,69 secunde. Nu l-au acceptat nici pe acesta. La ultimul cronometru a ieșit din nou 3,79 secunde. Arbitrii au spus atunci: «Gata! Dați-le Cupa!». În tot acest timp, de 17 minute, noi am jucat fotbal, rușii nu s-au mișcat de pe bancă. La fel și cei 6.000 de spectatori, au rămas nemișcați. După ce s-a anunțat că Minaur a luat Cupa, în două minute sala s-a golit„, a rememorat Stamate.
Finala a fost decisă de acele măsurători ale timpului, însă scandalul a continuat, putând degenera chiar într-un conflict diplomatic. „Noi ne-am deplasat cu un charter, dar la întoarcere ne-au obligat să plecăm cu o cursă de linie. De la Kiev la Satu Mare ar fi trebuit să zburăm o oră, dar ne-au trimis la Galați. În plus, ne-au ținut ostentativ încă o oră pe aeroport. După ce ne-am îmbarcat, toată lumea a fost dată jos, sub pretextul că nu s-a făcut controlul vamal. Nici n-am mai băgat de seamă”, a mai amintit eroul de la Zaporojie.
Știați că avem o pagină de Facebook dedicată handbalului?