Istorie: în anii ’80, cu Maricel Voinea (stânga) pe teren, Minaur cucerea două cupe europene.Jos: În 1998, Minaur obținea primul titlu de campioană națională
V-ați imagina ca echipa de fotbal Universitatea Craiova să se desființeze? Probabil că niciodată. În acest punct a ajuns însă o altă Știință, cea din handbalul masculin românesc. Minaur Baia Mare se află într-o criză fără precedent, fiind foarte aproape de a fi desființată.
Handbalul a fost pentru aproximativ 30 de ani un adevărat fenomen, nu numai sportiv, ci și social, la Baia Mare. 4.000 de oameni în sală și alte câteva mii în afară se înghesuiau meci de meci doar pentru a respira pentru „Mina de aur”, așa cum era denumită formația băimăreană, pentru a savura „efectul” Maricel Voinea. „Pe vremuri, oamenii erau cățărați până și pe grinzile care atârnau în sală. Erau în pericol să cadă de acolo, dar pentru Minaur își riscau și viața, numai să-și vadă idolii”, rememorează fostul antrenor Lascăr Pană momentele în care Minaur atrăgea lumea ca un magnet. Neinteresant pentru autorități
După 25 de podiumuri în campionat și 23 de participări în cupele europene, de Minaur s-a ales praful. Jucătorii au de încasat restanțe chiar și din anii 2007-2008, iar sponsorii nu pot fi numărați nici măcar pe degetele unei mâini. „Înainte, clubul era subvenționat de stat pe linie sindicală, handbaliștii erau încadrați ca mineri, primeau câte un apartament și aveam liniște. Erau toate condițiile pentru a face performanță. Acum, echipa nu mai interesează pe nimeni”, continuă Lascăr Pană. Culmea situației: primarul e șef!
Situația formației ardelene, o adevărată pepinieră pentru handbalul românesc, a ajuns atât de dramatică încât Consiliul de Administrație va discuta zilele următoare dacă Minaur își va mai continua activitatea ori se va retrage din campionat. Antrenorul Ioan Crăciun și-a prezentat ieri demisia, iar jucătorii au ajuns la limita răbdării. „În Baia Mare, oamenii potenți financiar nu mai vin la handbal. Și nici nu poți obliga pe cineva să te ajute. În plus, nici organele locale nu prea ajută sportul. Sunt foarte mulți primari în țară care susțin handbalul”, conchide Pană. Și culmea este că în fruntea acestei grupări stă tocmai primarul urbei, Cristian Anghel, care ocupă funcția de președinte al CA. Pe fondul unei indiferențe totale, șansele ca „Mina de aur” să mai producă emoții, emulație, sentimente sunt minime. Cine sunt vinovații?
„În vârful sălii, oamenii stăteau pe cinci-șase rânduri. Cei din față le povesteau celor care nu vedeau meciul ce se întâmplă”, Lascăr Pană, fost antrenor Minaur
Nume celebre de la Minaur: Maricel Voinea, Ion Boroș, Mihai Mironiuc, Gheorghe Covaciu, Petre Pop, Eremia Pârâianu, Alin Șania, Iuliu Csepreghi, Valentin Ghionea
2 Cupe IHF a câștigat Minaur, în 1985 și 1988. Băimărenii se mai laudă cu două titluri de campioni (1998, 1999), cinci Cupe ale României și trei semifinale de Cupa Cupelor
Maricel Voinea nu-și poate închipui că echipa lui de suflet s-ar putea desființa: „Ar fi o bombă pentru mine să dispară Minaur”
Stabilit de câțiva ani buni în Germania, lângă Munchen, fosta extremă de aur a Minaurului a rămas surprinsă să audă că această formație ar putea să dispară.
„Minaur a reprezentat totul pentru mine. În Baia Mare am trăit cele mai frumoase clipe din viață: am obținut cele mai bune rezultate, acolo mi-am cunoscut soția și mi s-a născut băiatul”, ne spune Maricel Voinea, dublu medaliat olimpic și câștigător al Cupei IHF.
Veștile că Minaur ar putea să dispară din handbalul românesc l-au șocat pe cel care a devenit celebrul prin efectul pe care l-a inventat: „Ar fi o bombă foarte mare pentru mine ca echipa să se desființeze. Este o adevărată lovitură ce aud. Am mai urmărit pe internet rezultatele, dar, din păcate, nu a mai avut așa mulți suporteri în ultimii ani, iar sponsorii au fost tot mai puțini”.
Steaua și Dinamo le-au furat două titluri
Maricel Voinea a rememorat pentru ProSport și atmosfera de la meciurile echipei Minaur: „Era un adevărat spectacol și pe teren, dar și în tribună. Sala era mereu plină, iar publicul pretențios. Ne fluiera dacă nu făceam aeriene sau goluri prin învârtită”. Fosta glorie a handbalului românesc a mai spus că Minaur era mereu defavorizată în raport cu Steaua și Dinamo: „Nu vreau să dau vina pe nimeni, dar cred că am pierdut vreo două titluri nemeritat. Steaua și Dinamo aveau doar patru-cinci meciuri tari pe sezon. Noi trebuia să luptăm pe viață și la Mârșa, unde era jumătate de echipă de la Steaua, dar și la Sânicolau, unde dădeam de jumătate din trupa lui Poli. Eram numai în pumni. Când președintele FRH venea în tribună, se știa că pierdem”.
„Acum trăim în anonimat!” După 13 ani la Minaur, Maricel Voinea a mai jucat în Spania și în Germania. S-a retras la 46 de ani, când a ieșit total din handbal. „La ultima echipă, unde am fost și antrenor, mi-am dat demisia la jumătatea campionatului. După aproximativ 30 de ani, îmi trebuia o pauză. Ajunsesem la un punct de surmenaj”, ne-a destăinuit Maricel Voinea. Cum e viața fără handbal? „Trăim în anonimat. Nimeni nu s-a mai interesat de noi. Acum e viața de după handbal, cu mai multă liniște”, a conchis Voinea.
La 51 de ani, pe care îi va împlini pe 17 martie, Maricel este bunic și șef la o intreprindere de stat de lângă Munchen.
Introdu cuvântul căutat și apasă ENTER