Serbia blestemată! Vărzaru va rata toate meciurile care au mai rămas de disputat
Vărzaru s-a
accidentat cu Serbia (40-28) și va rata toate meciurile care au mai
rămas de disputat
Minutul 3 al partidei de sâmbătă, România – Serbia (40-28) a
fost cel mai dureros pentru România. Piciorul Cristinei Vărzaru a
„cedat”, astfel că extrema dreaptă nu a mai putut reveni pe teren.
Căpitanul echipei naționale a suferit o ruptură fibrilară la
mușchiul piciorului drept, așa că tricolorele vor trebui să se
descurce fără Cristina până la sfârșitul competiției.
Cristina, cât de mult te afectează această
accidentare?
Cred că niște smiorcăieli nu le‑ar ajuta
pe fete, dar nici pe mine. În tot acest necaz e bine că nu mi s-a
rupt tendonul lui Ahile pentru că ar fi trebuit să stau nouă luni
pe margine. Așa, probabil că voi absenta vreo două
luni.
Ce ai simțit în acel blestemat minut 3?
Am simțit că
mi-a plesnit ceva, mi-am dat seama din start că am pățit ceva la
picior. Bine că nu este ceva mult mai grav.
Din păcate, nu ești la prima accidentare care te scoate de la un
turneu final…
Serbia parcă este blestemată pentru
mine. Și în 2006, tot într-un meci cu sârboaicele, m-am accidentat
la umăr.
„N-am
trecut prin viață ca gâsca prin baltă!”
Cum a fost jocul cu Serbia?
Serbia nu este nici cel mai tare adversar pe care l-am fi putut
întâlni. Diferența de valoare între cele două echipe este mult prea
mare, cât de prost puteam juca ca să pierdem? Domnul profesor a
avut o idee foarte bună, o anihilăm pe Lekic, iar Cristina (n.r. –
Neagu) și-a făcut foarte bine treaba.
Putem face același lucru și cu Croația sau
Muntenegru?
Croația le are pe Penezic și Franic, care aruncă foarte bine de la
distanță, Muntenegru, pe Bojana. Nu am apucat să discutăm încă
despre tactică, dar sunt convinsă că și Cristina, și Alice (n.r.
Ardean), și Ada Moldovan se pot apăra foarte bine avansat.
Programul în grupa principală cum ți se pare?
Ne avantajează mai mult că toate celelalte echipe au venit cu două
puncte în grupă. Suntem numai sub Damemarca, iar acest lucru ne
poate ajuta. De obicei, când sufeream un eșec, nu mai aveam cum să
revenim. Acum, simt că totul va fi altfel.
Vei încerca să fii și psiholog pentru coechipiere…
Cel mai bun psiholog e fiecare în parte pentru ea. Eu încerc să le
ajut pe fete cu ce pot. Am avantajul că sunt mai experimentată, am
31 de ani, și nu cred că am trecut prin viață ca gâsca prin
baltă.
„Din
păcate, sportiv, Cristina se oprește aici. Din dorința de a ajuta
echipa națională, ea a trecut peste puterile ei, iar mușchiul i-a
explodat.”, Radu Voina, selecționer
Jakob Vestergaard, antrenorul Viborgului, a urmărit prima fază a
turneului final comentând la un post de radio meciurile Danemarcei.
Tehnicianul campioanei Europei a asistat și la meciul România –
Serbia, tresărind la accidentarea Cristinei Vărzaru