Naționala feminină a României a pierdut prima semifinală a Campionatului European de handbal feminin, scor 22-28 în fața Rusiei. Fără Cristina Neagu, aflată în tribune, prima reprezentativă a avut resurse limitate.
România are voință, tonus, este gata să lupte cu mașinăria lui Trefilov, mai are însă putere fără Cristina Neagu? Este întrebarea care ne roade, care ne doare, mai ales când știm că liderul echipei a ieșit din competiție în țipete de durere. Acel șoc a trecut, echipa s-a mobilizat și chiar a găsit o extra-motivație prin absența Cristinei. Inima îmi spune că totul se poate și cu Rusia. Mintea îmi dictează altceva, că va fi foarte greu, aproape imposibil. Sperăm totuși la un miracol. Fetele trebuie să demonstreze că știu să joace și fără Neagu, că au valoare de Final Four, că tot ce s-a realizat în Franța s-a întâmplat în primul rând prin forța grupului. Bineînțeles, într-un război, dacă se vrea câștigat, este nevoie și de lideri puternici. Dar poate într-o astfel de bătălie răsar și alți lideri. În astfel de „misiuni”, cei tari ies în față. Cel puțin la handbal, România a fost tot timpul o mică „făbricuță” de calitate în domeniu. Cu toate problemele, nereușitele cu care țara s-a confruntat de aproape 30 de ani, handbalul feminin a fost ca o castă, a continuat și continuă să producă calitate.
Rusia nu mai are tancurile din perioada 2005-2009, cu care a dominat handbalul la nivel mondial, reușind să câștige inclusiv o finală cu România la St. Petersburg și o semifinală în 2007, chiar în Paris Bercy. Dmitrieva și Vyakhireva chiar sunt mult sub media taliei cu care Rusia se mândrea odată, dar sunt zglobii și joacă un handbal adaptat la ce se cere azi. Sunt greu de oprit, sunt printre cele mai bune din lume, au dovedit-o și la Jocurile Olimpice de la Rio, unde au reușit să oprească hegemonia Norvegiei. Pentru Crina Pintea, Gabriela Perianu, portarii și toată echipa, de fapt, este o adevărată provocare să le oprească. Este șansa vieții lor, pentru a ajunge în finală trebuie să fie mai bunw decât cele mai bune. Cu Norvegia au reușit în urmă cu câteva zile, de ce n-ar mai face lumea handbalului mondial, dar și o întreagă națiune să vuiască încă o dată?
Sunt multe temeri înainte de joc, dar una dintre ele se spulberă destul de repede. România intră bine în joc, fetele de 6 metri obțin două aruncă de la 7 metri, iar Buceschi reușește să facă 2-0 pe tabelă. Din toate colțurile sălii se aud încurajările pentru tricolore, chiar și ucrainenii de la masa presei țin cu România: „Nu suferim Rusia!”. Prima reprezentativă începe bine, dar emoțiile rămân, astfel că apar și greșelile inerente. Rusia nu are nevoie de astfel de cadouri, pentru că nu le refuză, iar înainte de minutul 10 preia conducerea, 5-4. România are ritm și jucătoare care pot pune presiunea pe defensiva adversă. Ambros Martin este inspirat și o trimite în teren pe Ana Maria Dragut. Echipa încearcă să joace pentru interul dreapta, iar tricolora o execută pe Sedoykina. Defensiva română recuperează la rândul ei câteva mingi, Trefilov devine foc și pară pe margine, iar la 5-8 (min. 15) își cheamă echipa la ordine.
Pentru câteva minute, echipa României este de neoprit în atac, este periculoasă din toate pozițiile, iar Rusia pare că nu înțelege ce se întâmplă pe teren. Intră în scenă însă Anna Vyakhireva, care vine spre poarta tricoloră precum un șarpe veninos și mușcă la fiecare ocazie. Ambros Martin face schimbări în apărare în tentativa de a o bloca în mod special, dar micuța handbalistă este un talent înăscut, iar pe mâna ei Rusia egalează și chiar intră în avantaj la puază, 16-15. România este însă în meci. Aceste fete talentate chiar pot face o minune. Ne încărcăm pozitiv și pentru repriza secundă, pentru că speranțele sunt mai mari decât la începutul partidei.
Se sting însă încet, una câte una, la începutul reprizei secunde, cu fiecare gol marcat în poarta României și fiecare nereușită în atac. În primele minute, Rusia apasă pe accelerație și se desprinde la 19-15 (min. 34). Ambros Martin solicită time-out repede, prima reprezentativă are nevoie urgentă de mobilizare în primul rând în apărare, unde a început să cedeze prea ușor.
Siguranța din prima parte s-a zdruncinat, echipa devine și mai precipitată, astfel că primul gol în partea secundă vine abia în minutul 38, din brațul aceleași Ana Maria Dragut. Neagu încearcă să transmită forță din tribună, fiind un suporter înfocat, dar România are nevoie de un lider în teren. Crina Pintea reduce scorul la 17-19 în minutul 40, după câteva minute mai bune în apărare. Echipa are voință, dar, pe măsură ce timpul se scurge, din înaltul tribunelor senzația este că echipa începe să dea munți și nu are echipamentul necesar pentru a-i escalada. Rusia rămâne indestructibilă și ajunge la 19-25 în minutul 48. Nici inima nu mai crede că România mai poate prinde finala, când Vyakhireva a ajuns la 13 goluri în minutul 50 și a reușit să ducă diferența și mai sus, 19-27. Fără Neagu în teren, starul de la Rostov Don a furat toate privirile din teren. România nu știe să joace azi fără Cristina Neagu, astfel că va fi nevoită să evolueze doar pentru medaliile de bronz la Paris. Rusia s-a impus cu 28-22 și va juca să câștige și singurul trofeu care îi mai lipsește din palmares, aurul la Campionatul European.
România – Rusia 22-28 (15-16)
Dedu, Dumasnka – portari; Udriștioiu, Geiger, Buceschi 3, Perianu 3, Laslo 2, Ardean Elisei 1, Pintea 4, Florică 2, Rațiu, Polocoșer, Băcăoanu, Chiper 2, Dragu 4, Bazaliu 1. Antrenor: Ambros Martin
Sedoykina, Trusova – portari; Kuznetsova 1, Kochetova, Dmitrieva 1, Sen 4, Vyakhireva 13, Sudakova 1, Samokhina 1, Makeeva 3, Malashenko, Managarova 3, Skorobogatchenko, Petrova, Frolova 1, Snopova. Antrenor: Evgenii Trefilov
Introdu cuvântul căutat și apasă ENTER