Înainte de panica epidemiei de coronavirus, omenirea s-a cutremurat în primele zile ale anului 2020 pe fondul tensiunilor dintre SUA și Iran, la care s-a adăugat doborârea unui avion de pasageri ucrainean. Puțină panică a fost și pentru cluburile din Liga Zimbrilor care au iranieni în lot, întrucât toți se aflau la lot, pentru Campionatul Asiei. Din ”interior”, portarul echipei Poli Timișoara, Mohsen Babasafari, spune că lucrurile au stat diferite.
Căpitan al naționalei iraniene de handbal, Mohsen Babasafari, a ”zugrăvit” o imagine interesantă a țării sale: o oază de liniște a Orientului Mijlociu și un popor care poartă cu mândrie rădăcinile Imperiului Persan.
Babasafari consideră că a fost și foarte multă agitație politică la început de an, când unii analiști au spus că de la conflictul dintre SUA și Iran, o putere nucleară, ar putea izbucni inclusiv o a treia deflagrație mondială. Jucătorul spune că nu a resimțit o amenințare, deși era la echipa națională, în Iran în acele zile tensionate.
”Nu am avut probleme în Iran din acest motiv. A fost o greșeală (n.r. – avionul ucrainean doborât), Iranul și-a cerut scuze. Sportul e sport, iar politica e politică. Eu mă concentrez pe meseria mea. Nu mă afectează greșeala aceea, dar m-am rugat pentru victime. Nu era panică. La final de an, am fost câteva zile acasă cu familia. Nu erau probleme. Iranul e o țară în care se trăiește foarte bine. Avem oameni foarte drăguți și buni. Nu s-a întâmplat nimic între Iran și vreun alt stat. Sunt doar declarații politice. Iranul e cunoscută ca o țară puternică, și e un stat respectat”, a mărturisit Babasafari pentru ProSport.
În Iran, legea spune că bărbații ce pot fi înregimentați în armată trebuie să vină în țară în cazul unui război. Firește, toți handbaliștii iranieni din Liga Zimbrilor sunt eligibili pentru a fi înrolați. Babasafari spune însă că nu e o regulă atât de dură și că el, ca medaliat cu aur la o competiție continentală de juniori, a și fost scutit de stagiul militar obligatoriu, care în Iran durează doi ani.
”Da, avem această regulă. Dacă izbucnește un război, noi trebuie să ne întoarcem în Iran. Dar asta nu înseamnă că ești obligat sau că dacă nu ne întoarcem, ne vor ucide. E alegerea fiecăruia. Eu, de exemplu, nici nu am făcut stagiul militar, pentru că am fost la Jocurile Asiatice pentru juniori și am luat medalia de aur, iar Guvernul a zis că putem să nu facem armata”, a povestit sportivul legitimat la Poli Timișoara.
La Campionatul Asiei de handbal din ianuarie, Iran a luat locul 6, iar Babasafari spune că echipa sa putea juca lejer finala mare. ”Nivelul campionatului asiatic e bun. Cred că nivelul e între cel din Europa și cel din Africa. Avem Qatar-ul, Japonia, Coreea de Sud, Bahrain, Arabia Saudită, toate echipe ce joacă un handbal bun. Și noi avem jucători buni. La această competiție am avut toți stranierii în lot. Dar am avut ghinion cu Coreea de Sud. Am făcut niște greșeli și ei au mers mai departe. Am luat acest loc 6, din cauza unor mici greșeli. Cu această echipă, ar fi trebuit să fim în finală”, a punctat portarul de la Poli Timișoara.
Orientul Mijlociu e privit adesea din România ca o adunătură de dune deșertice de nisip și un tărâm al regulilor stricte impuse de Coran. Babasafari oglindește cu tot altfel Iranul. ”Iranul e una dintre cele mai mari și vechi state ale lumii. Suntem urmașii perșilor. Chiar dacă nu are întinderea Imperiului, e o țară foarte frumoasă. Avem toate cele patru anotimpuri. Isfahan, unde trăiesc eu, e unul dintre mai frumoase locuri din lume. Îl recomand turiștilor. Avem un râu care străbate orașul, de milenii. Avem și alte orașe frumoase. Avem fructe fantastice, carne bună. Suntem și mai apropiați de europeni prin gândire. Suntem musulmani șiiți. De altfel, suntem un grup de jucători care jucăm în România de câțiva ani. Suntem de treabă, pentru că așa am fost educați de părinți, de bunici. Acum e puțin mai greu pentru noi să obținem vize. Dar nu avem altfel de probleme”, spune portarul.
Babasafari a jucat și în Ungaria, la Tatabanya, de unde l-a ”ochit” Dinamo. A preferat Turcia, cu clubul Goztepe, după care a aflat de la dinamovistul Alireza Mousavi că Liga Zimbrilor e un campionat cu condiții foarte bune. ”Mousavi, cu care eram coleg la Tatabanya, a venit în România, iar eu m-am dus în Turcia. La vremea respectivă am avut oferă și de la Dinamo, dar nu am acceptat. Nu credeam că handbalul românesc e foarte bun. Mousavi mi-a zis că liga românească e bună, că sunt condiții bune. L-am ascultat, am primit o ofertă de la Steaua. Am aflat că Steaua e o echipă bună și așa am acceptat să semneze pentru doi ani. Au vrut să mai rămân, dar a fost problema cu criteriile impus de federație. Criteriile acestea nu sunt bune pentru handbalul românesc”, crede portarul iranian.
Babasafari se simte foarte bine și în România și spune că poporul român seamnă mult cu cel iranian. ”Românii sunt un popor foarte bun. Sunteți foarte apropiați unii de alți, ca iranienii. De asta ne simțim bine aici. Mă simt ca acasă. Oameni se respectă unii pe alții. Când am venit la Timișoara m-am simțit ca și cum m-aș fi întors acasă. Mâncarea e bună. Noi nu mâncăm porc, pentru mine mereu se gătește ceva cu pui sau vită. Și noi avem shaorma. Mâncarea din Iran e foarte bună. În București există un restaurant iranian. Când marg acolo mă simt ca acasă și mânânc prea mult. Și jucătorii de la Dinamo și Steaua merg acolo”, a povestiti handbalistul pentru ProSport.
Din vara anului 2019, Mohsen Babasafari a semnat cu Poli, după ce în România a mai jucat la Steaua. Pe Bega, se simte ca acasă, în provincia Isfahan.
”Timișoara e un oraș frumos, calm. Bucureștiul are un trafic cumplit. Dar pentru mine era nimic, pentru că eu vin din Iran. Acolo, în Teheran, dacă vrei să ajungi de undeva în altă parte, e mai complicat. În Timișoara nu e trafic. Centrul e frumos, cafenele sunt foarte frumoase. Râul Bega e foarte frumos. Oamenii sunt fantastici, calmi, respectuoși. Apropierea de Serbia și Ungaria face ca mulți străini să vină aici și să fiți un oraș mai european ca altele”, a mai spus Mohsen Babasafari.
Introdu cuvântul căutat și apasă ENTER