7 mai a rămas la mai bine de 30 de ani o dată memorabilă din calendar, după ce Steaua a câștigat în 1986 Cupa Campionilor Europeni la fotbal, finala cu FC Barcelona. Dar clubul din Ghencea a obținut și alte succese excepționale la „sporturile de echipă”, în special la handbal, sport în care a cucerit de două ori râvnitul trofeu, în 1968 și 1977. De fiecare dată, succesul a venit în luna aprilie. Cum de curând – 22 aprilie – s-au împlinit 40 de ani de la câștigarea ultimului mare trofeu în handbalul masculin la nivel de cluburi, campionii s-au mobilizat și organizează la Fundata – Cheile Grădiștei un eveniment prin care să comemoreze atât victoriile respective, cât și pe colegii care, din păcate, nu mai sunt printre noi.
În 1968, Steaua învingea Dukla Praga (scor 13-11), într-o finală desfășurată la Frankfurt, după ce eliminase alte două formații redutabile, VfL Gummersbach și Dinamo Berlin.
În 1977, Steaua reușea un alt meci memorabil, tot în Germania, dar la Sindelfingen, în compania rușilor de la ȚSKA Moscova (21-20). Acea victorie s-a născut și în urma eșecului din finala olimpică de la Montreal, când România a fost învinsă de URSS cu 19-15. Echipa națională își făcuse mari speranțe atunci că va sparge gheața și la Jocurile Olimpice după patru titluri mondiale, dar în respectiva finală a prins o zi slabă. Steaua se confunda în mare măsură cu echipa României, iar ȚSKA, cu cea a Rusiei.
„Din punctul meu de vedere, și acum spun, prima repriză a fost de excepție, probabil cea mai bună care s-a putut face vreodată la nivel de club (n.r. s-a încheiat cu 14-9 la pauză). Ne-a intrat aproape tot. În repriza a doua, în primele 10 minute, ne-au făcut însă zob, ne-au egalat la 15-15. Din fericire, nu am pierdut controlul partidei, am avut tot timpul 1-2 goluri în față, în ciuda unui meci încârligat în partea a doua. În cele din urmă totul s-a terminat cu o mare bucurie, am avut o prestație bună și ca urmare a unei frustrări pe care am acumulat-o după finala olimpică. După câștigarea acestui trofeu, probabil că lumea ne-a și iertat pentru înfrângerea din 1976”, ne-a povestit Ștefan Birtalan.
Partida Steaua – CSKA Moscova a însemnat și ultima apariție la cel mai înalt nivel a lui Cristian Gațu. „De la națională m-am retras după Jocurile Olimpice de la Montreal din 1976, după un incident avut cu Ghermănescu. Anunțasem că voi face același lucru și la Steaua la sfârșitul sezonului respectiv, dar trebuia să o leg cumva. Lucru care l-am și făcut după finala câștigată”, a rememorat fostul președinte FR de Handbal.
Eroii finalelor respective se întâlnesc marți și miercuri la Cheile Grădiștei – Fundata, pentru a sărbători 40 de ani, respectiv 49 de ani de la câștigarea Cupei Campionilor Europeni, Liga Campionilor de azi.
6 trofee ale Cupei Campionilor Europeni – Liga Campionilor (azi) deține handbalul românesc în palmares, trei la feminin (Știința București, Rapid București, CSM București) și trei la masculin (Dinamo, Steaua 2).
Știați că avem o pagină de Facebook dedicată handbalului?
.
Introdu cuvântul căutat și apasă ENTER