Oltchim este cu un pas în finala Ligii Campionilor, după ce s-a impus cu 35-31 în manșa tur a semifinalei cu Gyor. Dacă punem la socoteală și finala disputată în 2010, se poate spune că Vâlcea a impus handbalul feminin la cotele cele mai înalte în Europa, la nivel de cluburi, așa cum România a mai făcut-o doar la începutul anilor ’60 prin Știința București și Rapid. Atunci, cele două cluburi bucureștene au și câștigat trofeele.
În 1961, Știința București aducea pentru prima dată Liga Campionilor în România, după o dublă victorie cu Dinamo Praga, 8-1 (în tur, la București) și 5-4 în Cehoslovacia. La 51 de ani distanță, Oltchim a învins Gyor în semifinale cu 35-31(!). Adică, însumat, golurile înscrise în finala din ’61 nu ajung nici la jumătate din câte s-au dat duminica trecută, la Vâlcea. Diferența este explicată de Constantin Pilică Popescu, antrenorul care se afla la timona echipei feminine ce avea să câștige primul trofeu major în Europa. „Lozinca «apărarea decide totul», era reală și atunci. Numai că prin anii ’60 nu exista regula jocului pasiv, un atac putea să țină și două minute. Arbitrii îți mai luau mingea doar dacă o aruncai înapoi spre portar. Apoi, repriza era de 20 de minute, astfel că atacurile erau mult mai puține decât acum, 10-11 pe repriză. În prezent sunt 32-34 de atacuri, care influențează foarte mult și antrenamentele”.
Huțupan și Nagy, stâlpii echipelor
Între Știința București 1961 și Oltchimul din zilele noastre sunt multe coincidențe, continuă să povestească Pilică Popescu: „90 la sută din echipa de atunci juca și la națională. Omogenitatea era perfectă, așa cum este și la Oltchim în prezent, care, deși au mai adus în ultimele două sezoane și fete de afară, majoritatea evoluează împreună de ani buni la Vâlcea”. O altă asemănare izbitoare între cele două echipe se poate sesiza la nivelul porții, Luminița Huțupan-Dinu fiind cel puțin la același nivel cu Irina Nagy Klimovschi (foto mic), cel mai bun goalkeeper al lumii la vremea respectivă, cu trei titluri de campioană mondială (1956, 1960 și 1962) și două Cupe ale Campionilor Europeni, cu Știința (1961) și cu Rapid (1964). „În 1960-1961, în cantonamente și deplasări, am stat cu Irina în cameră și m-a impresionat conștiinciozitatea și atenția cu care se pregătea. Respecta cu strictețe programul zilnic de odihnă, alimentație și refacere, căutând să fie mereu în cea mai bună formă. La antrenamente cerea să facă mai mult, după zeci și zeci de plonjoane în groapa cu nisip sau de bombardamente cu mingea praștie, pe care le făcea cu încrâncenare, fără rabat. Parcă o aud și acum spunând, într-o română adaptată: «Dom’ profesor, mai face zece!»”, a povestit Ecaterina „Dida” Ionescu, rezerva Irinei Nagy la Știința București.
Trofeul avea 28 de kilograme
Trofeul Ligii Campionilor era în anii ’60 la fel de râvnit ca și în ziua de azi. „Înainte de meci am văzut Cupa, era imensă, avea 80 de centimetri și 28 de kilograme. Cum să ridic eu așa ceva deasupra capului? Eram sigure că vom câștiga trofeul, mai ales că în manșa tur, de la București, le bătusem pe adversarele noastre de la Dinamo Praga cu 8-1. Fetele râdeau și m-au văzut că mă schimbasem un pic la față, însă organizatorii, cei care se învârteau pe-acolo, aveau să mă liniștească, spunându-mi că învingătoarea va primi o copie a acestei adevărate statuete, de numai șapte kilograme, confecționată din cel mai bun cristal de Bohemia. M-am liniștit. Am învins și în meciul doi, scor 5-4, și am adus valorosul trofeu acasă”, a rememorat Iozefina Ștefănescu, căpitanul din acea vreme al echipei Știința București. Trofeul a rămas la fel de impresionant și în ziua de azi, iar Oltchim a și jucat cu el pe masă, la București, în 2010. Nu l-a ridicat însă deasupra capului, dar a rămas că într-o zi va pune mâna pe el, lucru care s-ar putea chiar peste aproximativ o lună. Prima condiție? Calificare, mâine, la Veszprem, unde Oltchim pornește cu un avantaj de patru goluri.
Finale feminine de Liga Campionilor cu echipe românești 1961 Știința București câștigătoare 1964 Rapid București câștigătoare 1973 Universitatea Timișoara finalistă 1986 Știința Bacău finalistă 2010 Oltchim finalistă
Știința București a fost reînființată după 34 de ani!
Dispărută din peisajul handbalului românesc în 1977, Știința București a a fost reînființată la începutului sezonului 2011-2012. În vremuri de criză, Politehnica bucureșteană a găsit puterea să reînvie handbalul studențesc, înscriind în Divizia A două formații, atât la feminin (antrenoare Claudia Maria Iancu), cât și la masculin (tehnician Lucian Gyulai). „Este ca un vis, din care nu vreau să mă trezesc! Faptul că antrenez o echipă cu așa mare tradiție, este o onoare pentru mine. Am acceptat imediat oferta de a prelua Știința București, chiar dacă știam că va fi greu să reînnodăm firul performanțelor. Ținta noastră, pe termen scurt, este să coagulăm o echipă. Știm că performanța mai mare necesită fonduri în plus, iar noi sperăm că sponsorii să ne fie alături, să ne sprijine. Universitatea Știința București a făcut primul pas și nu mai poate da înapoi”, spune Claudia Maria Iancu.
Articol scris de Ionel Pană
Introdu cuvântul căutat și apasă ENTER