Fostul selecționer spune că atmosfera în delegația prezentă la Beijing s-a degradat după înfrângerea cu naționala Norvegiei Care a fost adevăratul motiv pentru care ați fost demis de la Oltchim? Plecarea mea a fost cauzată în proporție de 90 la sută de motive subiective, create de 3-4 persoane.
Vreți să spuneți că ați fost lucrat? Vreau să spun că s-a lucrat bine! Persoanele respective, care se ghidează pe principiul dezbină și condu, au știut, având experiența necesară, să declanșeze anumite diversiuni publice prin presă. În ajutorul lor au sărit și două persoane implicate la nivelul echipei naționale, care au pus o vorbă bună, cu ghilimelele de rigoare, în momente cheie la sponsori. De ce nu le dați numele? Se subînțeleg. Cine răspunde de echipa națională? Nu vreau să fiu chemat la comisii și la amenzi! Au fost voci care spuneau că nu mai puteați fi la lot după demiterea de la Oltchim… După plecarea de la Oltchim, au dispărut anumite pârghii. Unele jucătoare și-au dat arama pe față la prima convocare cât sunt de profesioniste. Nu au respectat nimic din fișa individuală de pregătire pe care le-am înmânat-o. Chiar au bravat anunțând că în perioada respectivă nu au alergat nici 5 metri din programul stabilit. Ceea ce spuneți confirmă justețea afirmației de mai sus… În mare parte, da. Tocmai de aceea s-a spus chiar și în Consiliul de Administrație că Oltchim nu a luat o măsură înțeleaptă prin îndepărtarea mea. Am știut atunci, la convocare, că nu sunt singurele probleme și că vor mai apărea și alte „intervenții” chiar la Beijing, ceea ce s-a și întâmplat. Situație în care era foarte dificil, chiar un miracol, de a intra între primele patru echipe la JO.
„Naționala a fost supraevaluată“
Ce s-a întâmplat cu adevărat la Beijing? Îmi asum răspunderea pentru locul 7 de la Olimpiadă, dar consider că nu mi se poate imputa numai mie. Voi deranja, dar o spun clar. Au fost indivizi care au destabilizat echipa după prima înfrângere, cu Norvegia. De aici a început căderea, ajutați inclusiv și de oameni așa-ziși cu responsabilități în handbal. Au venit imediat peste 80 de SMS-uri, apeluri la jucătoare, la orice oră din zi și din noapte. Un obicei specific, practicat dintotdeauna. În ce condiții puteam urca pe podium la Olimpiadă? Nu știu nici acum dacă aveam puterea de a urca pe podium. S-a făcut o supraevaluare, fără criterii argumentate. Presiunea creată a unei medalii cu orice preț a pus o mare greutate pe antrenori și jucătoare. Tind să cred că a fost premeditată, dar poate și inconștientă.
Cum vedeți viitorul naționalei? Am muncit prea mult în handbal, am sacrificat totul, motiv pentru care după trei ani și jumătate de muncă mi-ar părea rău ca naționala să nu rămână în topul handbalului mondial. Dacă s-ar întâmpla ceva rău, s-ar rupe ceva din mine. Dar dacă totuși ar urma un eșec drastic, este cazul ca cei care au luat măsuri pentru a se proteja pe ei după cel mai bun ciclu al naționalei feminine să-și dea demisia în bloc. Ați fost acuzat că le vorbeați urât jucătoarelor… Ca în căsnicie, nu totul e roz. De trei ani încoace am avut același comportament cu toate jucătoarele. Nu am avut parti-prisuri. Am mai folosit anumite figuri de stil, la modul general. Dar nu am avut intenția de a jigni, ci de a mobiliza. Ceea ce am și reușit în perioada în care jucătoarele aveau foame de rezultate, de imagine, glorie sportivă și financiară. Apoi, când contractele au crescut substanțial a scăzut proporțional și interesul lor.
"Le vorbeam mai dur, în termeni generali, pentru a le motiva, nu pentru a le jigni." – Gheorghe Tadici, antrenor
Introdu cuvântul căutat și apasă ENTER