Thorir Hergeirsson, „Generalul” din fruntea Norvegiei, este azi unul dintre cei mai respectați antrenori din handbalul mondial, unu nume pe care istoria îl va reține cu certitudine.
Thorir Hergeirsson are 12 ani pe banca tehnică a reprezentativei nordice, perioadă în care a adunat nu mai puțin de 11 medalii, dintre care 7 de aur.
Antrenorul în vârstă de 56 de ani a preluat comanda naționalei în 2009, de la Marit Breivik, după ce i-a fost 8 ani „secund”.
Thorir Hergeirsson, „Generalul” din fruntea Norvegiei, consideră că nimic nu este mai important pentru un jucător sau un antrenor, decât să participe la Jocurile Olimpice. „Omulețul cu inimă mare”, așa cum l-a descris mass-media din Norvegia, a jucat un rol important în staff lui Marit Breivik în 2008. Atunci, nordicele au câștigat primul aur olimpic la handbal. La aurul olimpic din 2012, el a avut rol principal, la fel și la bronzul de la Rio din 2016.
Thorir Hergeirsson s-a născut la 27 aprilie 1964 în Islanda, dar s-a mutat încă de la 22 de ani în Norvegia, pentru a studia la Academia Norvegiană de Sport. Înainte de a ajunge în Norvegia, i-a spus mamei că pleacă pentru 2-3 ani, dar între timp s-au făcut 35 de ani.
Acum, antrenorul mai ajunge în Islanda doar în vacanțe. „Încerc să merg acolo o dată sau de două ori pe an, pentru a păstra legătura cu familia și prietenii. Este important pentru mine să știu rădăcinile pe care le am acolo”, a relatat Hergeirsson.
Și-a găsit marea dragoste, pe Kirsten Gaard, în Norvegia, astfel că planurile au trebuit să fie reconsiderate. „Planul era întotdeauna să mă mut acasă în Islanda, dar apoi am întâlnit-o pe Kirsten la începutul anilor 90. Deși am încercat să o duc în Islanda, a fost irelevant pentru ea. Așa că am încetat să mai încerc”, a povestit în urmă cu ceva timp Hergeirsson, într-un interviu pentru netavissen.ro.
Hergeirsson a preluat naționala Norvegiei în 2009, după ce Marit Breivik a condus cu mare succes această reprezentativă pentru o perioadă destul de lungă. Deși a fost plecat mult cu naționala Norvegiei, a văzut întotdeauna casa ca pe un refugiu. O ocazie de a se deconecta de la handbal și a se concentra asupra altor lucruri. Antrenorului îi place foarte mult să gătească și în bucătărie găsește inspirație.
„Da, îmi place să controlez bucătăria. Este un refugiu pentru mine. Există un număr incredibil de idei grozave pe care le poți obține în timp ce gătești. Acestea sunt idei pe care le pot folosi și la locul de muncă. Dar în primul rând folosesc bucătăria pentru a mă relaxa”.
Bucătăria este un hobby al antrenorului. Pescuitul, la fel.
Interesul lui Hergeirsson pentru sport a fost manifestat încă de la o vârstă fragedă. În copilărie, pe lângă handbal a mai încercat fotbal, atletism, înot și badminton. Cariera sa de handbal a început la vârsta de 12 ani, dar din cauza lipsei unei săli de sport, se pregătea mai ales în aer liber sau într-o sală de gimnastică.
Până să ajungă să studieze în Norvegia, el primise deja responsabilitatea, încrederea și oportunitatea de a antrena la grupe de copii și juniori, fiind și jucător activ. „Așa am început să fac o practică relativ bună”, a povestit antrenorul.
La 22-23 de ani, el a avut o fractură de braț complicată și nu a mai putut reveni pe teren ca jucător. Astfel, a început să primească sarcini de antrenor. „Am regretat puțin că nu am mai putut continua ca jucător, dar probabil mi-a fost dat să devin antrenor destul de devreme. În 1989, mi s-a dat o sarcină foarte interesantă în Elverum, de a construi o echipă la handbal masculin. Nu puteam spune nu”, a relatat Hergeirsson
Lucrurile au mers bine la Elverum, iar de aici, Hergeirsson a ajuns la naționalele de junioate și tineret. S-a alăturat apoi echipei de analiză pentru naționala A, iar din 2001 a devenit parte a echipei conduse de Marit Brevik. Chiar dacă a trăit o viață destul de anonimă sub conducerea lui Breivik, cel puțin în ceea ce privește atenția mass-media, nu a simțit niciodată că a fost în umbra altcuiva din echipă.
Când Marit Brevik și-a anunțat retragerea, lui Thorir Hergeirsson i s-a oferit șansa de a prelua naționala Norvegiei. Prima medalie de aur a venit după un an, la Euro 2010, acolo unde România a terminat pe locul 3 sub comanda lui Radu Voina. De atunci, succesele s-au înmulțit, astfel că între timp antrenorul a devenit un „General” în fruntea naționalei Norvegiei.
Hergeirsson este un antrenor care are umor, zâmbește din când în când, dar care a păstrat și ceva din temperamentul din Islanda.
„Am un temperament acerb, dar am învățat să-l controlez mult mai bine decât atunci când eram tânăr jucător și antrenor. Am fost un jucător acerb, un jucător temperamental. Dar așa sunt mulți islandezi. Jucăm cu inima. Acum îmi folosesc capul puțin mai mult. Asta vine cu experiența. Am făcut o greșeală, am învățat din ea”, a mai spus Thorir Heirgeirsson.
Acum, antrenorul nu are în plan decât un nou titlu olimpic, la Tokyo. Dar până acolo mai are de trecut de un turneu preolimpic. Și nu-și subestimează absolut deloc adversarii, România și Muntenegru: „Acum trebuie să îi învingem pe acești buni adversari”.
Thorir Heirgeirsson va fi adversarul României sâmbătă, de la ora 20:30, în meciul doi din cadrul turneului preolimpic de la Podgorica.
Introdu cuvântul căutat și apasă ENTER