Ultimul drum, pavat cu lacrimi

În fața stadionului Dinamo e agitație mare. Dacă nu știi ce se întâmplă, poți să crezi că e meci. Din păcate, meciul lui Marian s-a jucat deja, iar acum e doar tristul ritual funerar. Lumea plânge și în jur vezi doar expresii triste. Un singur zâmbet veghează de undeva de sus. E Marian Cozma pe un afiș imens arborat de oficialii clubului din „Ștefan cel Mare”, iar expresia lui parcă spune: „Stați liniștiți, sunt aici cu voi!”. Cortegiul sosește într-un ropot de aplauze și, rând pe rând, lumea intră în sala de trofee a clubului pentru a-l vedea pe fostul jucător al lui Veszprem. Familia, rudele, prietenii apropiați, sportivi de la Dinamo, Slobozia, Rulmentul, Oltchim, oficiali  înalți ai României și ai Ungariei, dar și oameni simpli sensibilizați de tragicul incident sunt sfâșiați și parcurg drumul cu capul în pământ.

„Scoală-te, mamă, și du-te la meci!“
Apar colegii lui Marian. Se prăbușesc unii pe umerii celorlalți, iar Maria, biata mamă, refuză să accepte ce s-a-ntâmplat. „Hai, Mariane, scoală-te, ridică-te! Au venit băieții să te ia la meci!”, îngână femeia. Tatăl, Petre, e un monument de durere. Fața îi e brăzdată de lacrimi, însă are puterea să le mulțumească celor care au venit. Drumul spre biserică e lung, însă pentru părinții îndurerați trece într-o clipă. Ar vrea să-l mai aibă aproape pe fiul lor cât mai mult. Oamenii așteaptă afară și o iau la pas spre cimitir. În mulțime nu se vorbește, se murmură. Povestirile în care Marian era personajul principal însoțesc marea de oameni pe ultimul drum.

Nu e greu să ajungi în locul unde va fi înmormântat fostul handbalist al naționalei. Ești ghidat de sute de coroane de flori, iar încă un camion plin așteaptă afară. În forfota de-acolo, membrii galeriei lui Dinamo dau tonul: „Te vom iubi mereu! Cozma Marian înseamnă Dinamo!” și ușor
restul lumii preia scandările. Este omagiul adus celui ce și-a dorit să facă bine și a fost pedepsit de niște golani fără suflet. Un adio prea mic pentru un mare campion!

Două steaguri la piept

Marian a fost înmormântat cu cele două drapele, al României și al Ungariei, la piept. Gestul a fost explicat chiar de tatăl său, Petre Cozma: „Nu maghiarii mi-au ucis fiul, ci niște stârpituri. Ei l-au iubit, cum l-am iubit și noi, românii, iar alăturarea acestor două steaguri înseamnă strângerea relațiilor dintre România și Ungaria!”.

Decorat post-mortem

Cozma a primit distincții și după ce s-a stins din viață. Monica Ridzi i-a acordat titlul de Maestru Emerit al Sportului, iar Veszprem l-a numit cetățean de onoare. Totodată, din partea Academiei Dacoromane, Marian a primit premiul de excelență pentru promovarea valorilor europene prin sport în relațiile româno-maghiare.