Robert Glință este, cronologic, primul sportiv român calificat la Jocurile Olimpice de la Tokyo. A reușit performanța anul trecut, în aprilie, când a îndeplinit baremul olimpic la o competiție de la Guanghzou (China) în proba de 100 metri spate. La Campionatele Europene de înot în bazin scurt (25 de metri), de la Glasgow (Marea Britanie) din luna decembrie a anului trecut, Robert Andrei Glință (22 de ani) a cucerit medalia de bronz la 100 m spate. A fost campion mondial de juniori în 2015, la 100 m spate, medaliat cu argint la 50 m spate la Europenele în bazin olimpic din 2018, de la Glasgow, și medaliat cu bronz la FOTE Utrecht 2013 și la Europenele în bazin scurt din 2017, de la Copenhaga, tot la 100 metri spate. Aflat în China, printre competiții și antrenamente, a acceptat să stea de vorbă cu Prosport pentru a ne împărtăși multe dintre gândurile sale.
Prosport: Care este programul până la Jocurile Olimpice? Robert Glință: Programul până la Tokyo este bine definit cu antrenamente, cu cantonamente și cu întreceri. Toate au continuitate și se concentrează pe creșterea performanței, având punctul maxim în iulie când va începe competiția.
Crezi în posibilitatea de a cuceri o medalie? Ce ar însemna pentru tine asta? Vreau să cred că dacă în realitate poate nu sunt șanse atât de mari, totuși posibilitatea există. Iar pentru mine este suficient pentru a încerca să fac totul ca această posibilitate să devină realitate. Această medalie ar însemna încununarea carierei mele de sportiv, chiar dacă această ediție a Jocurilor Olimpice din Japonia nu va fi un capăt de drum.
Cum arată azi o zi din viața ta acum înainte de Tokyo? Pe ore… Încep programul cu antrenament la ora 8 pana la 10:30-11:00. După care am timp de a mă alimenta și odihni până la ora 15 sau 16 când merg la al doilea antrenament până la ora 17:00-18:00. În final îmi rămâne timp de diferite tipuri de refacere care să mă pună pe picioare pentru o nouă zi. Deci, peste 6 ore pe zi antrenamente. Acesta este programul zilnic, la care se mai adaugă pregatire psihologică și pregătire specifică pe simulator în diferite zile ale săptămânii.
Ce te motivează să fii cel mai bun? Pentru mine, numai faptul că am ajuns la un nivel așa înalt și am oportunitatea de a-mi etala aptitudinile cu cei mai buni înotători de pe planetă este o sursă motivațională inepuizabilă, care mă face să îmi doresc să dovedesc tot ce pot.
Cum ai ajuns la înot? Am ajuns cu ajutorul părinților mei. Împreună cu aceștia am luat decizia la vârsta de 9 ani că este momentul să învăț să înot, iar acesta este motivul pentru care am intrat inițial în bazin.
Cât timp mai ai și de hobby-uri? Ce faci în tipul liber? Hobby-urile sunt importante pentru a îmi menține „tonusul” mintal în favoarea pregătirii cât mai bune. Așa că încerc să îmi fac timp de ieșiri în natură sau orice deconectări din spațiul urban. Asta îmi incarcă bateriile cel mai mult, mai ales dacă reușesc să mă las cuprins și de „febra” fotografiei.
Care e sportivul care te fascinează cel mai mult? Sunt mult prea mulți sportivi pe care îi urmăresc și pe care îi apreciez ca pe niște modele. Consider că fiecare sportiv care a ajuns în top are propriile caracteristici de a face performanță, iar eu cred că este ceva de învățat de la fiecare dintre aceștia, indiferent de ramura de sport.
Cu cine te sfătuiești cel mai mult dintre apropiați? Având în vedere că tatăl meu se ocupă de pregătirea mea fizică, prin toata experiența și cunoștințele lui dobândite, cred că pot spune că el îmi este cel mai apropiat. Mă sfătuiesc și cu antrenorul principal, domnul Mugur Tomescu, care este foarte deschis în comunicare.
Ai primit o bursă în America și totuși ai decis să rămâi în România. Ce te-a făcut să iei această decizie? Este adevarat, am primit bursa în America și am și fost plecat acolo pentru un an. Însă nu a fost un mediu în care am putut să mă concentrez pe performanță sportivă așa cum mi-aș fi dorit, așa că am ales să mă întorc în țară pentru a face înot la cel mai înalt nivel.
Ce te vezi făcând peste 20 de ani? Este o bună întrebare. Așa de bună încât nici nu am un raspuns:))) 20 de ani sunt aproape încă o dată anii de viață pe care îi am acum, așa că este cam departe în viitor să reușesc să proiectez…
Introdu cuvântul căutat și apasă ENTER