INTERVIU | 365 de zile, un singur aur mondial pentru România la seniori. Binele și răul din viața „siamezilor” de la canoe, Dumitrescu și Mihalachi

• Alexandru Liviu Lazăr Dumitrescu și Victor Mihalachi sunt campionii mondiali din sportul românesc în 2014. Mai exact, sunt singurii sportivi care au cucerit un titlu mondial, la nivel de seniori, pentru România în ultimii doi ani.

După o perioadă plină de incertitudini, de clasări în apropierea podiumului, cei doi au revenit în forță în această vară, la Moscova, pentru a câștiga titlul mondial în proba olimpică de 1.000 m, o victorie obținută cu un nou record al distanței. Un succes care i-a făcut să redescopere gustul succesului, să își arate încă o dată valoarea și să își anunțe intențiile pentru Rio 2016. Aflați în minivacanța de Sărbători, după care vor urca în cantonament la Piatra Arsă, Alex și Victor au povestit, pentru ProSport, despre dezamăgirile pe care le-au trăit, lucrurile pe care doresc să le uite, planurile lor și obiectivele trasate pentru 2015.

Primul care a acceptat provocarea ProSport de a face un bilanț al anului care se încheie și de a dezvălui obiectivele pentru 2015 este  Alexandru Liviu Lazăr Dumitrescu (26 ani). Originar din Ștefești (jud. Prahova), Alex mărturisește că eșecul de la Londra i-a ambiționat și mai mult și că nu se vor lăsa până nu-și vor trece în palmares o medalie olimpică, chiar dacă ar fi să ajungă și la Tokyo pentru ea.

Alex, ce a însemnat pentru voi rezultatul din acest an de la Mondiale?
Este un rezultat pentru care am muncit la fel de mult ca pentru orice clasare în apropierea podiumului. În fiecare an ne dorim sa obținem medalie de aur la Mondiale, dar în ultimii doi ani nu am reușit să luăm, nu a fost să fie, bine că am spart gheața acum. În sportul de performanță nu tot timpul poți să fii în frunte, mai ales în ziua de azi când totul evoluează foarte mult și e greu să ții pasul cu marile țări, Germania, Rusia, Ungaria, națiuni care s-au dezvoltat foarte mult.

Ați fost dezamăgiți că la Europene nu a fost un titlu continental?
Nu, a fost o competiție care ne-a ambiționat și mai mult. După acel concurs am stat și am analizat ce am greșit, știam că putem mai mult, dar au fost condițiile de concurs foarte dificile, ca de fiecare dată când am fost la Brandenburg. Drept dovadă a doua zi nu au mai fost condițiile așa de rele și am obținut două medalii, una chiar într-o probă în care nu reușisem să luăm medalie vreodată, cea mai bună clasare fiind  locul 4 la CM 2010, proba de canoe dublu pe 200 m.

Liviu Alexandru Dumitrescu a pozat pentru ProSport cu bandanele norocoase pe care le poartă în fiecare cursă. Foto: Alex Hojda

V-ați gândit să vă retrageți după Londra, unde ați terminat finala pe locul 7?
Dimpotrivă, ne-am spus că nu ne lăsăm până nu obținem o medalie la Jocurile Olimpice, pentru că e singura care ne lipsește din palmares. Asta se poate întâmpla ori la Rio, ori la Tokyo. Se așteaptă în continuare foarte mult de la noi pentru că este ideea aceasta că dacă ai devenit o dată campion mondial trebuie să fii tot timpul  pe prima treaptă a podiumului. E foarte greu însă să menții pasul cu marile țări ale Europei și e foarte greu să te impui, dar mă bucur că am reușit să ne batem, în continuare, pentru primul loc.

Te mai gândești la ce a fost acolo?
Sincer nu m-am mai gândit din următoarea săptămână de când am ajuns acasă. Practic nu mi-a rămas nimic în minte, în primul rând emoțional nu am simțit că a fost o ediție a Jocurilor Olimpice pentru că nu am fost nici la închidere, nici la deschidere. Pentru mine a fost un concurs banal în care nu că ne-am dus pregătiți, ci ne-am dus într-o formă de oboseală acumulată în cantonamentul la munte. Ne gândim la Rio însă, anul 2015 va fi destul de greu cu Europenele care sunt devreme, apoi e prima organizare a Jocurile Olimpice Europene la Baku si apoi Mondialele unde miza e dublă, să ne apărăm titlurile și să obținem calificarea la Rio 2016.

Cei doi campioni mondiali fac pregătire pe apa lacului Snagov și în luna decembrie  Foto: Alex Hojda

Strategia „tare, de la cap la coadă!”

Cum este relația cu Victor după atâția ani?

De-a lungul timpului ne-am îmbunătățit relația, am început să ne cunoaștem și mai bine. Practic, din punct de vedere tehnic, al simțului la vâslit, la aranjarea în barcă, ne sincronizăm perfect. Eu tind să cred că ne completăm unul pe celălalt și formăm un dublu de succes.

Care este principala calitate a lui Victor?
E foarte devotat în ceea ce face si foarte tipicar la orice detaliu. După orice pistă de control, antrenament, stăm în cameră și analizăm ce am greșit, cine a greșit, ce trebuie să facem să meargă bine.

Ce te enervează la Victor?
Sincer, uneori mă enervează că e prea calm și nu reacționează. Orice i-ai zice, stă,  gândește, analizează și apoi dă un răspuns.

Cum reușiți să comunicați în barcă?
În barcă ne simțim. Înainte de orice cursă punem o strategie la punct, unde sa întărim strocul, unde sa îl menținem, asta în funcție și de competiție și de adversari. Dacă nu e cum am vorbit pe mal, abordăm strategia „tare, de la cap la coadă”.

INFO Alex și Victor formează o echipă din 2010, an în care au devenit dublu campioni mondiali după ce s-au impus la 1.000 m și 500 m

Victor Mihalachi (în stânga) și Liviu Alexandru Dumitrescu se completează perfect în barca de dublu

Victor Mihalachi (25 ani) este partea calmă, rațională a duo-ului de aur. Sportivul născut la Mîrnoie, în Republica Moldova, mărturisește că nu ar face niciodată echipă cu altcineva în afara lui Alex și că așteaptă cu emoții cantonamentul de la Piatra Arsă, de unde nu are amintiri prea plăcute.

Victor, cum ai caracteriza anul 2014?
În primul rând este anul revenirii pentru noi, anul care ne-a dat o motivație în plus de a bate noi recorduri pentru că atunci când am câștigat titlul mondial am reușit să doborâm vechiul record și acum avem și dorința să ne îmbunătățim timpii.

Cucerirea titlului mondial v-a demonstrat faptul că puteți fi cei mai buni?
Noi am știut întotdeauna ce putem, nu am avut emoții în a ne demonstra nouă ceva. Era important să revenim pentru că am întâmpinat tot felul de probleme și am reușit să trecem peste ele împreună. Probleme de pregătire, diverse probleme, poate minore, dar care s-au adunat în timp.

CITEȘTE VINERI, 2 IANUARIE, UN REPORTAJ CU MIHALACHI ȘI DUMITRESCU REALIZAT PE LACUL SNAGOV DE JURNALIȘTII MIRELA BASESCU ȘI ALEXANDRU HOJDA

Ați simțit presiunea de a câștiga la Mondiale?
Da, dar a fost o presiune ciudată pentru că după Europene au fost persoane care se așteptau să nu facem nimic la Mondiale, care nu mai credeau că putem reveni, care nu ne mai dădeau vreo șansă. Noi știam însă că o să reușim și am reușit. Este important să nu te îndoiești niciodată de tine sau de colegul tău de echipă, asta cred că e cea mai importantă lecție pe care am învățat-o de când trag cu Alex.

Colegul tău de echipă a spus că a uitat de Jocurile Olimpice de la Londra. Tu te mai gândești la ce a fost acolo?
Am fost dezamăgit de acel eșec pentru că, cu o lună înainte câștigasem Europenele unde îi bătusem pe viitori campioni și vicecampioni olimpici. Pentru noi asta a fost cel mai dureros, să îi bați cu patru săptămâni înainte de Londra și apoi ei să avanseze și tu să cobori. A fost greu pentru că a fost primul nostru concurs în care am terminat în afara podiumului, practic la Londra am învățat să pierdem, am învățat ce e eșecul.

Victor Mihalachi face echipă cu Liviu Alexandru Dumitrescu din 2010  FOTO: ProSport

Regretele încă au rămas…
Și regretele, dar și o motivație mai mare, motivația de a merge mai departe. Suntem singurul echipaj din ultimii ani care a luat constant medalii și probabil cele mai multe medalii în aceeași formulă. Cele mai multe țări pregătesc diferite formule de echipaje pentru anumite probe, noi suntem însă mai universali. În sport poți obține un titlu mondial, însă să te menții în timp e mult mai greu. Am reușit să mergem mai departe după Londra pentru că am avut susținerea celor dragi. Suntem tineri, nu văd de ce am fi abandonat.

S-a schimbat de-a lungul anilor relația cu Alex?
Da. Devine din ce în ce mai bună (râde). Avem o relație frățească, ne înțelegem din două cuvinte, știm ce avem de făcut, pe partea profesională ne completăm perfect. Nu suntem atât de asemănători cum ar crede unii,  însă ne completăm foarte bine, de asta cred că avem și succes.

Ce te enervează la Alex?
E prea impulsiv.

Care e principala lui calitate?
E altruist, devotat, se dăruiește total în tot ceea ce face. Pot să am încredere că dacă ne-am propus să facem o treabă, va merge până la capăt, nu o va da la întors. E un om pe care mă pot baza oricând.

Te-ai vedea făcând echipă cu altcineva?
Nu. Eu cu Alex ne completăm perfect și nu avem ce schimba. Dacă formula asta are succes de ce ar trebui să o schimbăm!? Deși știu că nu există perfecțiune, noi împreună tindem spre ea. Am pornit împreună și vrem să ne retragem tot împreună, în echipă.

CITEȘTE VINERI, 2 IANUARIE, ÎNTR-UN REPORTAJ REALIZAT DE MIRELA BASESCU ȘI ALEXANDRU HOJDA, DE CE ȘI CÂND NU-ȘI MAI SIMT MÂINILE ȘI PICIOARELE ÎN BARCĂ‚ CEI DOI MEDALIAȚI CU AUR ÎN 2014

Ce obiective aveți pentru 2015?
Calificarea directă la Jocurile Olimpice, calificare ce se poate obține la Mondiale, și ocuparea primului loc la toate competițiile la care participăm, Naționale, Europene, Mondiale și Jocurile Olimpice Europene de la Baku.

Săptămâna viitoare veți urca la Piatra Arsă în cantonement. Ești pregătit?
(râde) Am mai fost de două ori la Piatra Arsă și mi-a fost extrem de greu să mă adaptez pentru că nu mai fusesem niciodată până atunci în pregătire la munte. Ultima dată am urcat în 2009, e altitudine mare, nici nu eram foarte bine pregătit fizic, abia venisem de la juniori și îmi amintesc că am vomitat la fiecare antrenament de forță, cât am stat o lună acolo.  Era un loc foarte izolat, trist, puteai să intri foarte ușor în depresie după două săptămâni. Am prins zăpadă mare, nu se vedeau nici vârfurile la brazi, alergam doar pe schiuri. Mi-a fost foarte greu să mă adaptez, în schimb pregătirea fizică făcută acolo mi-a prins bine tot anul.

• În 2014, Dumitrescu/Mihalachi au cucerit două medalii la canoe dublu, la Mondialele de la Moscova: aur la 1.000 m și argint la 500 m (probă neolimpică)
• La Europenele de la Brandeburg cei doi au obținut medalia de argint la 500 m și medalia de bronz la 200 m