Dragan Labovic se numără printre achizițiile din această vară ale campioanei de baschet a României, CSU Asesoft Ploiești. Sârbul în vârstă de 27 de ani s-a făcut remarcat în 2012, prin prisma unui conflict care a ținut prima pagină a ziarelor din țara sa natală. Atunci, Labovic s-a contrat cu selecționerul naționalei de baschet în privința neconvocării lui pentru Campionatul European, publicând o scrisoare deschisă în care îi sugera tehnicianului în vârstă de 68 de ani să se pensioneze.
„Labovic are probleme cu greutatea. A devenit tată recent și probabil că a sărbătorit prea mult acest eveniment”. Declarația îi aparține lui Dusan Ivkovic, selecționerul din 2012 al naționalei de baschet a Serbiei. Antrenorul de 68 de ani își justifica astfel, în fața presei, decizia de a nu-l convoca la lot în vederea campaniei de calificare la Campionatul European pe Dragan Labovic, unul dintre cei mai buni jucători ai naționalei. După ce Serbia s-a calificat cu greu la turneul final, Labovic a răspuns, tot prin intermediul presei, acuzațiilor selecționerului. Printre altele, jucătorul de baschet a vorbit despre influența agentului sportiv Misko Raznatovici în ceea ce privește selecția la națională:
„Domnule Ivkovic, aș vrea să le reamintesc tuturor că în anul 2008, când am evoluat în Liga Adriatică, am reușit cele mai multe puncte și am fost MVP în fiecare competiție posibilă. Dar toate acestea nu au fost suficiente pentru a fi selecționat în lotul ales de un anumit agent sportiv. În acel an, 2008, celor de la națională le-a crescut cota pe piață, deși mulți dintre ei nu meritau acest lucru. Asta în timp ce a mea a scăzut. 90% dintre jucătorii de atunci care au participat atunci la calificările pentru Campionatul European au câștigat milioane de euro după ce au avut parte de expunere la echipa națională. Slavă Domnului, mai târziu am reușit și eu asta, chiar dacă nu am făcut parte din circuitul selecționatei și am fost ignorat de acel agent sportiv. Am reușit chiar și în ciuda telefoanelor pe care le-ați dat peste tot în Europa pentru a oferi instrucțiuni referitoare la felul în care ar trebui să joace anumiți jucători. Nu cred că sunteți un antrenor bun. De fapt, nu cred că meritați să fiți considerat un antrenor. Sunteți mai degrabă un filosof al baschetului. Ați câștigat Euroleague de două ori, cheltuind 970 de milioane de euro. Nu joc pentru Real Madrid sau pentru Barcelona, dar în ultimii trei ani am evoluat mai mult decât 80% din naționala dumneavoastră. Cât timp veți conduce această echipă, nimic nu se va schimba. Planul dumneavoastră de meci: Teodosic îi pasează lui Krle. Restul jucătorilor pot la fel de bine să fie mascote și să își susțină naționala de pe marginea terenului. Oricum, ei practic și-ar îndeplini rolul pe care îl au la echipele de club.
Vă sugerez să luați în considerare o pensionare liniștită. În ceea ce mă privește pe mine, voi fi în continuare gras, jucând 25-30 de minute în fiecare meci și câștigând bani în ciuda faptului că nu beneficiez de ajutorul dumneavoastră în vreun fel”.
Câteva săptămâni mai târziu de la publicarea rândurilor de mai sus, clubul la care evolua pe atunci Labovic, BC Nizhny Novgorod, l-a amendat pe jucător, dar oficialii echipei nu au dezvăluit niciodată suma pe care acesta a trebuit să o plătească. În 2013, Dusan Ivkovic părăsea naționala și semna un contract valabil pe două sezoane cu Anadolu Efes Istanb, echipă de baschet din Turcia. În 2014, cei de la CSU Asesoft Ploiești anunțau transferul lui Dragan Labovic. Jucătorul de 27 de ani a acceptat să vorbească cu ProSport despre episodul din 2012 de la naționala Serbiei, dar și despre mutarea neașteptată în campionatul României, țară în care fotbalul pare să fi acaparat atenția tuturor, iar alte sporturi prezintă interes doar când vine vorba despre vreo performanță ieșită din comun.
Dragan Labovic (foto stânga) a semnat în această vară un contract pe un an cu campioana României, CSU Asesoft Ploiești
„Am jucat fotbal la început, dar nu eram vreun talent ieșit din comun”
ProSport: Dragan, ce te-a determinat să vii în România și ce știai despre țara noastră înainte de transferul tău la Asesoft? Dragan Labovic: Cei de la Ploiești joacă în EuroCup și au un antrenor sârb foarte bun. Sunt două lucruri care nu au cum să nu te convingă să vii în România în calitate de jucător de baschet. Chiar dacă țara voastră e foarte aproape de a mea, nu am vizitat-o niciodată. Habar nu am de ce. Știu doar că Bucureștiul este un oraș frumos și că țara voastră s-a dezvoltat foarte mult în ultimii 10 ani, faceți acum parte din Uniunea Europeană. Am mai auzit și de Vlad Țepeș, desigur. Cine nu știe de el? A, și că nu în Franța au fost inventate croissantele, ci în România (râde).
Cum ți-ai început cariera? Ai jucat dintotdeauna baschet sau ai încercat un alt sport când erai mic? Am jucat fotbal la început, dar din cauza creșterii mele rapide, am fost dus de părinți la baschet. Eram cel mai înalt de pe teren, nu era tocmai corect pentru restul colegilor mei. Bine, să fiu și sincer, nici nu eram vreun talent ieșit din comun la fotbal. Părinții mei au luat cea mai bună decizie atunci când m-au înscris la baschet. Primul meu antrenor mi-a fost și vecin.
„Am petrecut 400 de ore în avion într-un sezon. De atunci nu mai scap de oboseală”
Cum te-ai descrie? Care sunt calitățile și defectele tale? Sunt un tip muncitor, îmi plac provocările și ajut oricând, cu cea mai mare plăcere, oamenii din jurul meu. Asta îmi poate face rău uneori. Nu e bine să fii om cu oricine, oricând.
Unde te vezi peste cinci ani? Este prea departe în viitor, sunt puțin superstițios și nu vreau să fac vreo predicție. Sper să fiu sănătos. Atât.
Ce sport ți-ar fi plăcut să practici dacă nu alegeai baschetul? Fotbal sau volei pe plajă. Cumva, mi se par amândouă sporturi interesante, de echipă, unde nu joci doar pentru tine, ci te epuizezi alături de alți colegi.
Regreți un anumit lucru din întreaga ta carieră? Ce lucruri îți lipsesc cel mai mult atunci când ești jucător profesionist de baschet? Sunt mereu obosit. Mereu, mereu. În primul sezon când am evoluat în Rusia, am petrecut peste 400 de ore în avion, călătorind dintr-un oraș în altul. E epuizant. Și de atunci mi se pare că nu mai reușesc să scap de oboseală.
Ce faci în timpul tău liber? Mă joc pe PlayStation cu fiul meu. E fan „Call of Duty”. De la el am învățat și eu toate mișcările, toate strategiile. Sunt copil când am câteva ore libere la dispoziție. Când reușesc să îl scot din casă, ne plimbăm cu bicicleta. În Belgrad sunt multe piste speciale pentru cei care obișnuiesc să facă mișcare în aer liber.
Labovic a cucerit Cupa în țara sa natală alături de FMP Zelzenik (2007), pentru ca doi ani mai târziu să devină cel mai bun marcator al Ligii Adriatice, cu o medie de 18 puncte pe meci
Îl știu pe Ghiță Mureșan. Îmi plăcea la nebunie tipul când juca. Era foarte amuzant, avea și personalitate Dragan Labovic, jucător CSU Asesoft Ploiești
„Doar nu era să-mi las soția să nască prin semne! Conflictul cu selecționerul e în trecut”
Ai jucat, o perioadă scurtă de timp, pentru Aris. Care era atmosfera la meciurile din Grecia? Am văzut câteva imagini și am fost impresionată. Au fani nebuni, care se dedică meci de meci pentru echipa lor. Fac o atmosferă cum rar vezi în general în sport. Te simți cu adevărat un jucător de baschet în momentul în care pășești pe teren și tremură podeaua de la scandările suporterilor. Prima dată mi s-a făcut pielea de găină. Și gândește-te că sunt un tip care rar este impresionat de ceva.
Povestește-mi despre conflictul tău cu selecționerul echipei naționale, Dusan Ivkovic. Îmi place să cred că este totul în trecut acum. Am fost inițial selecționat în echipa națională, dar a existat o neînțelegere între mine și selecționer pentru că am lipsit de la prima ședință de pregătire. Soția mea tocmai născuse. Și, să ne înțelegem, ea este din Rusia și a trebuit să fiu alături de ea, pentru că nu vorbea sârba în perioada respectivă. Doar nu era să nască prin semne! Selecționerul nu a înțeles, lucrurile au degenerat puțin. Asta e. A greșit, am greșit.
„Cel mai bun sfat l-am primit de la primul meu antrenor”
Familia te-a sprijinit de-a lungul timpului în cariera ta de baschetbalist? Au făcut tot ceea ce au putut pentru ca eu să îmi urmez visul. Nu e ușor să întreții un copil care face sport. E costisitor, iar eu nu provin dintr-o familie de bani gata. Amândoi au muncit din greu pentru ca mie să nu îmi lipsească nimic. La început a fost dificil. Dar ne-am redresat toți pe parcurs.
Ce părere ai despre limba română? Mulți jucători străini o consideră dificilă. O să o învăț foarte repede. Din câte am putut până acum să îmi dau seama, e foarte frumoasă. Îmi place ceea ce aud în jur. Poate că o să vă surprindă, dar aveți multe cuvinte sârbești în vocabularul vostru. Drept urmare, o să meargă destul de repede procesul de învățare.
Care a fost cel mai bun sfat pe care l-ai primit vreodată de la cineva? Primul meu antrenor de baschet mi-a spus >.
Sezonul 2013-2014 a fost încheiat de Labovic într-un campionat destul de exotiv, cel al Libanului, unde a jucat doar în două partide pentru Al Riyadi, pentu un contract scurt, dar bănos
Cine este Dragan Labovic?
În vârstă de 27 de ani, Labovic este o extremă de forță cu vastă experiență în EuroCup, evoluând în campionate puternice, precum cel din Rusia, Serbia și Germania. Sârbul este parte integrantă a generației „Serbia 1987”, una dintre cele mai de success de pe continent la nivel de junior. Campion european de cadeți (2003), MVP al Campionatului European U18 (2005), cel mai bun tânăr debutant în prima ligă din Serbia (2006) și campion european U20 (2006), jucătorul născut la Prokulpje este considerat a fi un baschetbalist matur, intelligent și cu un simț dezvoltat al coșului.
Labovic a cucerit Cupa în țara sa natală alături de FMP Zelzenik (2007), pentru ca doi ani mai târziu să devină cel mai bun marcator al Ligii Adriatice, cu o medie de 18 puncte pe meci. În ianuarie 2010, baschetbalistul de 2.07 metri a semnat în Grecia, cu Aris Salonic, trecând mai apoi în Germania, pentru a îmbrăca tricoul unei echipe de top: Skyliners Frankfurt. Următoarele trei stagiuni aveau să-l prindă pe Labovic angrenat în Superliga Rusiei și evoluând, pe rând, pentru Yenisey Kranoyarsk (2010-2011), Krasnye Samara (2011-2012) și Nizhny Novgorod (2012-2013). Ultimul an a fost și cel mai dificil pentru jucătorul sârb, care din cauza unor probleme familiale a fost nevoit să renunțe prematur la înțelegerea cu polonezii de la AZS Koszalin și, peste alte două luni, să se transfere în Turcia, la Aliaga Petkim. Sezonul 2013-2014 a fost încheiat de Labovic într-un campionat destul de exotiv, cel al Libanului, unde a jucat doar în două partide pentru Al Riyadi, pentu un contract scurt, dar bănos.
Jucătorul a semnat cu CSU Asesoft Ploiești un contract valabil pe un sezon, urmând să fie prezent la reunirea lotului, programată pe 11 august.
Introdu cuvântul căutat și apasă ENTER