Turneul celor 6 Națiuni la rugby este una dintre cele mai „bătrâne” competiții sportive. Cunoscută acum, în întreaga lume, sub titulatura Six Nations, acesta a reunit la început doar echipele a patru națiuni, toate de limbă engleză.
Celebra competiție a sportului cu balonul oval se desfășoară cu șase echipe începând din 2000. De atunci, Italia a terminat pe ultimul loc în 15 din cele 21 de ediții. În același format, Anglia are cele mai multe titluri – 7, fiind urmată de Franța – 5, Țara Galilor – 5 și Irlanda – 4.
Reprezentativa Franței nu a mai câștigat însă titlul de 11 ani. Ultimele trei ediții au avut trei câștigătoare diferite, Irlanda, Țara Galilor și Anglia.
Tot în această perioadă (2000 – azi), 11 ediții s-au încheiat cu un Grand Slam – victorii pe linie realizate de o națiune. Galezii au cele mai multe Grand Slam-uri, patru la număr, Franța – 3, iar Anglia și Irlanda – câte 2.
Cine transmite la tv ediția din 2021 a Turneului Celor 6 Națiuni la rugby. Programul și ora meciurilor din Six Nations
Primul meci din istorie a fost Scoția – Anglia 1-0, într-o zi de luni, pe 27 martie 1871, atunci când s-au înfruntat naționalele (n.a. națională vine de la națiune) Angliei și Scoției (acestea făceau parte, și atunci, dintr-o singură țară, Regatul Unit al Marii Britanii și Irlandei de Nord).
Desfășurat pe Raeburn Place din Edinburgh (un stadion de cricket, neexistând atunci unul de rugby), meciul a adus față-n față două echipe a câte 20 de jucători. În cele din urmă, Scoția s-a impus prin încercarea marcată de William Cross, care a transformat.
Dacă ar fi să folosim punctajul de acum (5 puncte pentru eseu, 2 puncte pentru tranformare), atunci am putea spune că gazdele s-au impus cu 12-7. La acea vreme însă, numai eseul transformat conta. Așa că a fost 1-0 pentru Scoția.
În 1910, Franța este acceptată în competiție, însă doar pentru trei ani. Rivală a englezilor, Franța a jucat un rol important în dezvoltarea rugbyului, ea susținând deseori că acest sport se trage dintr-un joc cu mingea practicat în Hexagon. Mai mult decât atât, la fondarea Federației Engleze de Rugby, Arthur Guillemard, un emigrant francez, a propus ca ea să se numească Rugby Football Union, iar cei prezenți au fost de acord în unanimitate.
Acceptarea „cocoșilor” s-a produs în 1910, iar din acel moment s-a vorbit despre Turneul celor 5 Națiuni. S-a stabilit ca fiecare echipă să dispute două meciuri pe teren propriu și tot atâtea în deplasare (nu era timp ca într-un an să se joace în sistem „fiecare cu fiecare, tur și retur”).
Francezii nu au rezistat nici ei prea mult în Turneu. Pe 1 ianuarie 1913, la meciul Franța – Scoția 3-21, s-a întâmplat ceva care nu era obișnuit pentru anglo-saxoni. Conduși prin două eseuri marcate de fundașul Steward, „cocoșii” și-au pierdut capul și au început să comită o sumedenie de erori, toate sancționate de arbitrul englez JW Baxter.
Acea întâmplare a făcut ca englezii și scoțienii să refuze a mai juca împotriva Franței… Excluderea n-a avut însă efecte prea mari, competiția fiind oricum întreruptă între 1914 și 1918, din cauza războiului. Reprimită în virtutea frăției de arme, Franța avea să cunoască o nouă excludere în 1931, pentru faptul că tolera profesionismul (plăți către jucători, recrutări între cluburi), dar și fiindcă jocul său era considerat violent.
Exilul „cocoșilor” a durat până în 1939. Cum Federația de la Paris rezolvase problema amatorismului, Franța a revenit în Turneu, însă în 1940 competiția s-a întrerupt din nou, tot din cauza războiului.
Evenimentele politice aveau să-și pună amprenta și pe desfășurarea Turneului după 1947, anul în care întrecerea a fost reluată. În 1972, de pildă, conflictul nord-irlandez avea să conducă la întreruperea lui. De fapt, atunci nu s-a putut face un clasament final pentru că Țara Galilor și Scoția au refuzat să joace în Irlanda după masacrul de la Londonderry.
Cine câștigă Turneul Celor 6 Națiuni la rugby 2021? Prezentarea Six Nations cu șansele la titlu, loturile oficiale ale participantelor plus cele mai importante date statistice
În aceeași perioadă începe să se vorbească tot mai des despre includerea României în Turneu. În 1960, „Stejarii” obținuseră primul succes (11-5) cu Franța. Au urmat alte cinci – 3-0 (1962), 15-14 (1968), 15-10 (1974), 15-12 (1976) și 15-0 (1980) -, precum și două meciuri egale în deplasare (5-5 în 1961 și 6-6 în 1963). Britanicii s-au convins de valoarea naționalei noastre mai apoi, România remizând (13-13) la Dublin, cu Irlanda XV, și pierzând greu (12-13) la Cardiff, cu Țara Galilor XV – aceste meciuri nu sunt incluse în palmares.
Și deși la celebra vizită la Londra a lui Ceaușescu, Regina Elizabeta a II-a îi vorbește despre rugby, conducătorii Federației de la București nu profită de acest moment favorabil.
Fără un stadion modern, dezavantajată de vremea nefavorabilă din lunile februarie și martie, când se disputau meciurile, România avea să rateze o ocazie imensă de a deveni cea de-a șasea echipă participantă la Turneul Națiunilor. Principalul obstacol l-a reprezentat tot regimul politic, implicit acuzațiile că Bucureștiul încalcă drepturile omului.
Aceste dezvăluiri au fost făcute de Marian Burlacu, jurnalist specializat pe rugby, apărute la acea vreme în cotidianul ProSport pe 27 ianuarie 2009.
Dacă România n-a profitat de șansa sa, Italia avea să o facă, fiind acceptată în 2000. Echipa surclasată (69-0) de „Stejari” în 1977 avea să intre în Turneu, care de atunci se numește al celor 6 Națiuni.
Cu patru ani înainte s-a mai produs un fapt important în istoria competiției. Atunci Turneul primește în mod oficial rangul de Campionat European. Victorioasă (28-15) în fața Irlandei, pe 16 martie 1996, Anglia a devenit campioană a continentului. Până atunci, FIRA-AER organizase un Campionat European, la care participau Franța, România, Italia, URSS, precum și alte naționale din zona continentală, dar și din nordul Africii, însă la care nu s-au înscris niciodată națiunile anglo-saxone.
Italia se alătură turneului în anul 2000, Turneul celor șase națiuni succedând astfel Turneului celor cinci națiuni. Actualmente nu sunt planuri de modificare a numărului de națiuni participante, în ciuda apelurilor repetate ale Argentinei care dorește să participe la turneu.
De asemenea, s-a militat pentru un sistem promovare cu retrogradare din Rugby Europe Championship, competiția doi a Europei, unde se află echipe precum Georgia, România, Spania, Portugalia, Rusia și Belgia.
Pe lângă victoria în turneu, o serie de trofee oficiale și neoficiale sunt atribuite:
– Tripla Coroană, trofeu neoficial, este decernat de jurnaliștii britanici formației britanice care câștigă toate întâlnirile cu celelalte echipe britanice. A fost decernat pentru prima dată în 1883 – Calcutta Cup este trofeul pus în joc la meciurile dintre Anglia și Scoția. Trofeul a fost creat în 1878 și a fost disputat pentru prima dată pe 10 martie 1879[16]. – Millennium Trophy recompensează câștigătorul meciurilor dintre Anglia și Irlanda. – Trofeul Eurostar recompensează câștigătorul meciului dintre Franța și Anglia. – Centenary Quaich recompensează câștigătorul meciului dintre Scoția și Irlanda. – Trofeul Giuseppe Garibaldi a fost introdus la ediția din 2007 și recompensează câștigătoarea derby-ului latin, Franța-Italia. – Marele Șlem (engleză Grand Slam, franceză Grand Chelem) este un bonus pentru câștigătorul turneului și desemnează victorii în fața tuturor celorlalte echipe. – Lingura de lemn este „trofeul” decernat echipei care a pierdut toate meciurile dintr-o ediție a turneului.
Introdu cuvântul căutat și apasă ENTER