Un titlu olimpic nu-ți schimbă viața. Poate doar percepția asupra a tot ce ai dat sportului care ți-a adus cea mai mare satisfacție. Gândul că, dacă ești suficient de puternic mental, nimeni nu-ți poate sta în cale. Sunt aceeași, poate puțin mai obosită de toată nebunia din ultimele zile, de toate angajamentele pe care le ai de făcut în calitate de campion. M-a emoționat vizita Primarului Satului Olimpic, căldura cu care mi-a oferit câteva obiecte tradiționale care să‑mi amintească, peste ani, că visul meu s-a împlinit aici.
Abia acum încep să simt oboseala și tensiunea zilelor ce au trecut. Mă simt de parcă aș fi bătută, dar încet încep să-mi revin. Invitațiile curg, la emisiuni, la reportaje, sunt oprită peste tot, felicitată. Încerc să nu refuz pe nimeni și mai ales să îmi fac timp să ajung la concursurile unde sunt ai noștri. Îmi place să îi încurajez, să le spun că totul e posibil, să creadă în ei și să meargă pe drumul pe care l-am deschis. Până se va termina Olimpiada, voi fi acolo în tribună și voi striga „Hai România!”. Apoi… Nu mă pot gândi încă la ce va urma, la concursurile pe care le voi mai duce, însă pot să visez. La o vacanță. În Deltă. Și la un pescuit…
articol scris de ALINA DUMITRU
Introdu cuvântul căutat și apasă ENTER