Comentariu/ Arde Tibetul

Trebuia să fie un motiv de sărbătoare pentru sportul mondial. S-a ajuns însă la un conflict politic. Unul periculos. Care stătea să erupă. Scânteia care l-a aprins este de fapt o flacără, cea olimpică. Pe scurt, chinezii au inclus Tibetul în traseul torței olimpice. Conaționalii lui Dalai Lama au decis să protesteze deoarece au văzut în această decizie un afront la adresa independenței lor. Nu politice, pentru că aici forța Chinei este mult prea mare. Ci spirituale. Lucru pe care niciun călugar tibetan nu își permite să îl piardă.

Trebuia să fie un motiv de sărbătoare pentru sportul mondial. S-a ajuns însă la un conflict politic. Unul periculos. Care stătea să erupă. Scânteia care l-a aprins este de fapt o flacără, cea olimpică.
Pe scurt, chinezii au inclus Tibetul în traseul torței olimpice. Conaționalii lui Dalai Lama au decis să protesteze deoarece au văzut în această decizie un afront la adresa independenței lor. Nu politice, pentru că aici forța Chinei este mult prea mare. Ci spirituale. Lucru pe care niciun călugar tibetan nu își permite să îl piardă.

S-au format tabere, au existat sportivi care au amenințat că vor boicota Beijing 2008 iar între timp se pierd vieți. Tot mai multe. Informațiile venite sunt puține și confuze. Ca în vreme de război, China a blocat accesul jurnaliștilor înspre zona de conflict, alimentând astfel percepția că de fapt tot ce s-a dorit a fost o demonstrație de forță într-o zonă aproape imposibil de controlat.
Flacăra olimpica a plecat înspre China. În condițiile actuale, traseul pare presărat cu praf de pușcă. Punctul final este Beijingul însă până atunci putem doar spera că sportul și spiritul vor învinge politicul. Grea încercare. Dar nu imposibilă.

 

Publicat: 27 03. 2008, 14:25
Actualizat: 27 03. 2008, 14:41