Sosiți luni dimineață la Beijing, olimpicii români nu își reveniseră încă după drumul obositor. Aflat deja la a patra Olimpiadă, sabrerul Mihai Covaliu, campionul olimpic de la Sydney, știe însă ce înseamnă o astfel de competiție, așa că ieri-dimineață era deja pe planșa de concurs.
Imediat după antrenament, a acceptat invitația de a vizita simbolul capitalei Chinei, piața Tiananmen. O mai văzuse, așa că a făcut pe ghidul, mai ales că șoferul chinez care ne-a condus în centrul Beijingului nu știa o boabă de engleză.
„Am experiență cu chinezii ăștia! Când am fost aici anul trecut, am luat un taxi să ne ducă la Tiananmen. I-am explicat șoferului ce vrem, a dat din cap că a înțeles și ne-a dus într-un cartier de la periferie, unde nu era niciun bec pe stradă. A fost bine măcar că am văzut și cealaltă față a Chinei, din spatele zgârie-norilor impresionanți”, povestește Covaliu, unul dintre sportivii români cu șanse la o medalie.
Pe drumul de la sală şi până la destinaţie, D`Artagnan-ul nostru pare şocat de clădirile impunătoare aflate la tot pa
„Şi ăştia sunt tot comunişti, cum am fost şi noi, dar uite cum arată Beijingul! La noi, nici dacă mai era Ceauşescu nu ajungeam aşa, mai ales că îmbătrânise rău. La chinezi a rămas treaba aia cu \’pentru Å£ară şi popor`, la noi s-a dus naibii”. „Cova” s-a declarat impresionat de piaÅ£a devenită celebră după masacrul din 1989 şi unde defilează armatele Chinei, dar şi de forÅ£a pe care o emană fiecare simbol al marelui popor. „N-aș trăi aici!”
„Piața asta a devenit acum un obiectiv turistic, dar, deși eram mic, îmi amintesc ce s-a întâmplat la protestul studenților din ’89. Nu i-aș fi crezut în stare pe chinezi să-i împuște. Dar cine știe ce a fost atunci…”, spune gânditor campionul.
Portretul uriaș al lui Mao tronează pe mausoleul care-i poartă numele, dar pare acum mai degrabă o simplă legătură cu trecutul și un obiectiv pentru aparatele foto ale miilor de turiști, decât un simbol al noii Chine. „Chinezii s-au deschis mult, dar parcă tot n-aș putea trăi aici, doar dacă ar fi neapărat nevoie. Știi cum e? Te adaptezi ca la scrimă, în funcție de adversar. E impresionantă măreția asta pe care o întâlnești la tot pasul. E un popor care vrea să arate cât e de puternic. De aia au făcut și Marele Zid, dar și Olimpiada asta”, crede Covaliu. Mihai se plimbă printre „milioanele” de chinezi din piață.
Nihao, milițienilor!
Îi sare în ochi parlamentul Chinei: „Îi facem și noi pe chinezi la ceva! Casa Poporului e mai mare decât asta a lor. În schimb, ei au terminat-o, pe când la noi a rămas cum a lăsat-o Ceaușescu. Ar trebui s-o finiseze, fiindcă, alături de Castelul lui Dracula, e cam singurul obiectiv turistic de la noi. Să nu mai ne spună că nu sunt bani. Ce, pe chinezi nu i-a costat bani și, poate, chiar vieți?”.
Peste tot sunt polițiști, de fapt milițieni. „Nihao! Adică „Salut!”, îi spune „Cova” unuia, care, speriat de camera TV, refuză dialogul. „Ă‚stora, uneori, le e frică și să vorbească. Dar poate e mai bine așa. La cât de mulți sunt, dacă n-ar fi ordine, închipuiți-vă ce harababură ar ieși!”, conchide campionul.
E gata de luptă
Un ceas uriaș, instalat în centrul pieței Tiananmen, numără zilele rămase până la startul Jocurilor, iar Mihai Covaliu vibrează probabil la fiecare secundă. „Mai sunt exact zece zile, șapte ore și 15 minute. Deocamdată, n-am emoții. O să fie greu în concurs, dar sunt pregătit. Înainte și după fiecare antrenament mă întreb: >”. Vom afla cu toții pe 12 august, atunci când Covaliu va urca pe planșă. Cu sabia în mână.
Marius Chican (Sport.ro)
Introdu cuvântul căutat și apasă ENTER