Greutatea, un element extrem de important la Olimpiadă

Capitolul acesta este important pentru halterofili, luptători, judoka și boxeri.

Epilări complete, tunsori la zero, saună, zeci de litri de apa consumași, toate acestea pentru a se încadra în limitele categoriei.

Exemple de urmat

La proba de judo feminin, la Sydney 2000, campioana europeană en titre, Debbie Allen, a depășit cei 52 de kg admiși cu 400 de grame. Blocată pe moment, cere cinci minute pauză, timp în care se rade complet, se dezbracă nud și urcă goală pe cântar. Dar, chiar și în costumul Evei, tot cântărea 50 de grame peste limită.

Barajul greutății

Există, însă, momente în care participi, termini la egalitate cu adversarul și, pentru departajare, se trece la proba cântarului. Astfel, la Barcelona ’92, grecul Pyrros Dimas reușește un total de 370 de kg, cântărește exact cât cel de pe locul doi, polonezul Siemion, dar a cumulat cele 370 de kg înaintea acestuia.

Culmea, pe locul trei retrogradează rusul Samadov, care a obținut, și el, același total, dar este mai greu cu 5 grame decât medaliații cu aur și argint. Același Dimas, un elen cu origini albaneze, cucerește aurul și la Sydney 2000, fiind mai greu decât cel de pe locul doi cu 16 grame si cu 64 față de medalia de bronz. În schimb, la Atena 2004 nu cucerește decât un bronz, dar "curat" fără să fie nevoie de barajul cântarului.

 

articol de Octavian METONI