Oaza vânată

România nu a inventat pregătirea centralizată, ci doar a perfecționat-o.

„Țin minte că prin anii 50-60, în RFG existau stagii de weekend. Sportivii se pregăteau la cluburi, acolo unde și munceau, iar de vineri până duminică intrau în cantonament“, povestește Victor Mociani, părintele canotajului românesc. La noi, stagiile de weekend s-au transformat în stagii anuale. Continuitatea și liniștea oferite de Snagov au fost cheia succesului unui sport care a cucerit 35 de medalii olimpice, dintre care 18 de aur.

La 39 de kilometri de București se află Siliștea Snagovului, sau „Baza nouă“, cum este cunoscută în lumea nautică românească. O oază pierdută printre case și verdeață, cu iz de complex de vacanță. La ponton, numai de odihnă nu poate fi însă vorba. „La început ne-am pregătit alături de kaiac-canoe în baza veche. Ei erau tari atunci, cu rezultate foarte bune. Au cerut separarea și am fost obligați să ne mutăm într-o bază a sindicatelor. De atunci și până acum, în baza nouă a fost laboratorul performanței la canotaj“, mai spune Mociani.

Cantonamentul a fost populat prin trialuri organizate prin țară, îndeosebi în zona Moldovei. Tineri de nici 14 ani au intrat într-un program pus la punct până în cele mai mici detalii. Mai întâi la Orșova, la București sau alt centru de juniori. Mai apoi la Snagov, unde au intrat pe poartă ca niște anonimi și au ieșit îngreunați de glorie sportivă.

„Suntem în grafic, pentru Beijing“

Toate fetele care vor trage la Beijing au trecut prin filiera performanței. Doina Ignat, liderul grupului și probabil cel mai valoros stroc din lume, Geta Andrunache, Viorica Susanu, Tanța Burcică, Aurica Bărăscu sau „cârmăcița“ Elena Georgescu, amintindu-le pe cele mai titrate, vor să țină steagul sus și în China. Efortul lor este intens, frustrant și de multe ori anonim. „De noi se scrie doar când urcăm pe podium!“, obișnuiesc să spună fetele. Poate că și acest gând le dă tărie și le face să muncească ramele chiar și pe ploaie, cum s-a întâmplat zilele trecute. „Nu putem pierde timpul. Și așa este scurt“, a punctat Burcică. Concluzia o trage Andrunache: „Pentru perioada actuală suntem în grafic. Dar mai este mult de muncă“.

Leagănul canotajului își trăiește însă ultimele zile de glorie. Ceea ce nu a reușit Ceaușescu este pe cale să realizeze îmbuibații zilei. Pripășiți pe malul Snagovului, în vile opulente, potențații postrevoluționari sunt deranjați de ambarcațiunile tricolore. Fără pistă olimpică, sufocat de iahturi, șalupe și sky-jeturi, amenințat și hăituit, canotajul se gândește să plece în bejenie, la Pașcani, Botoșani, sau oriunde.

3 medalii de aur au cucerit canotoarele la ultima ediție a Jocurilor Olimpice

La JO, canotajul feminin a fost introdus în 1976. În vârstă de 39 de ani, Doina Ignat participă la a cincea sa Olimpiadă, la fel ca și Constanța Burcică (37 de ani). În 1992, ambele au făcut parte din ambarcațiunea de 4 vâsle, medaliată cu argint. Ignat are 4 medalii olimpice de aur în palmares, iar Burcică, 3.