Perioadă de desfășurare: 6-15 aprilie
Țări participante: 14
Sportivi participanți: 241 (241 bărbați, nicio femeie)
Sporturi din program: 9 (atletism, ciclism, gimnastică, haltere, lupte, natație, scrimă, tenis, tir)
Probe din program: 43
Orașe candidate: Atena a fost desemnată ca gazdă la prima sesiune a Comitetului Internațional Olimpic (CIO), desfășurată între 18 și 23 iunie 1894, la Paris.
Prima ediție a Jocurilor Olimpice moderne a fost încredințată spre organizare Atenei. Dintre cele 14 țări participante, cele mai numeroase delegații le-au avut Grecia, ca țară gazdă, Germania, Franța și Marea Britanie.
Desemnarea Atenei ca gazdă a primei ediții a Jocurilor Olimpice moderne n-a fost privită cu ochi tocmai buni de toată lumea din Grecia. Paradoxal, guvernul elen s-a opus! A fost nevoie de intervenția baronului Pierre de Coubertin, cel care a fost sufletul acestei operațiuni de "restaurare". Și de demisia guvernului Tricupi… Pentru ca Jocurile să se țină la Atena, s-a recurs la cheta publică. Și la generozitatea unor greci cu dare de mână. Unul dintre aceștia a fost bancherul George Averoff, care s-a angajat să suporte reconstrucția din marmură albă a vechiului stadion din Atena.
Pe 6 aprilie 1896, la Atena a debutat ediția cu numărul 294 din istoria oamenirii (dacă le punem la socoteală și pe cele din perioada antică). Primul campion olimpic din istoria modernă a Jocurilor a fost americanul James Connolly, care s-a impus la triplusalt, pe 6 aprilie 1896. Rezultatul său a fost de 13,71 m. Victoria sa s-a produs la 1.527 de ani după ultima izbândă înregistrată în competiția organizată în antichitate. Connolly a primit o medalie de argint și o ramură de măslin. În afara acestui succes, americanul a terminat pe locul 2 la săritura în înălțime și pe 3 la cea în lungime. Pentru a ajunge la Atena, studentul pe atunci în vârstă de 27 de ani a plecat de la Universitatea Harvard, călătorind cu vaporul și cu trenul. Connolly a sosit în capitala Greciei cu o zi înainte de debutul Jocurilor Olimpice. Ulterior, americanul a devenit jurnalist și scriitor. Universitatea Harvard i-a propus un doctorat onorific, însă el a refuzat această onoare.
Localnicii au acordat o mare atenție întrecerilor, ei susținându-l cu entuziast pe compatriotul Spyridon Louis, câștigător al maratonului. Născut pe 12 ianuarie 1873, la Maroussi, lângă Atena, păstorul în vărstă de 24 de ani a fost socotit eroul acelei ediții. Și aceasta pentru că maratonul avea o seminificație deosebită pentru greci, cursa în lungime de 40 km onorând legenda lui Pheidippides, curierul care a adus vestea victoriei grecilor în bătălia de la Marathon, din anul 490 îdCh. Purtând încălțări oferite de locuitorii așezării în care trăia, Spyridon Louis a luat startul de la Marathon, pe 10 aprilie 1896, alături de alți 16 concurenți. El a trecut în frunte cu patru kilometri înainte de sosirea pe stadionul panathenian și, spre bucuria celor 100.000 de spectatori, s-a impus cu un avans de șapte minute. În 1936, Louis avea să-și amintească de acele momente unice din viața sa: "A fost ceva incredibil. Parcă trăiam un vis. Florile cădeau peste mine, iar toți spectatorii scandau numele meu și aruncau cu pălăriile în sus".
Un alt erou a fost ungurul Alfred Hajos, care a decis să devină un bun înotător la 13 ani, după ce tatăl său a traversat Dunărea. La Atena, întrecerile de natație s-au desfășurat în condiții nu tocmai bune, temperatura afară fiind de numai 13 grade Celsius! Hajos s-a impus la 100 m și la 1.200 m, în aceeași zi, pe 11 aprilie. Pentru a ajunge la locul de start al celei de-a doua, el și adversarii săi au călătorit pe mare, cu un vapor, și lăsați să înoate de acolo până la țărm. Ceea ce nu a fost deloc simplu, iar Hajos a mărturisit ulterior: "M-am gândit cu groază că frigul, apa rece ar fi putut să-mi provoace crampe. Dorința de a câștiga m-a ajutat să ajung cu bine la țărm". Hajos a mai avut o apariție la JO, în 1924, însă atunci el a câștigat un premiu la secțiunea arhitectură din concursul olimpic al artelor.
O performanță deosebită a înregistrat germanul Carl Schumann, care a fost printre primii patru la cinci probe în trei sporturi diferite. Victorios la săritura la… cal, el câștigă și la lupte. În semifinale, micuțul gimnast îl învinge pe… halterofilul englez Launceston Elliot, care avea cu 20 de kilograme mai mult decât el! În finală, Schumann l-a depășit pe brutarul grec George Țitas, însă disputa s-a întrerupt la lăsarea nopții, fiind reluată a doua zi…
La atletism dominatori au fost americanii, însă proba de 100 m a stârnit ceva uimire printre spectatori. Și asta fiindcă în timp ce majoritatea concurenților s-au aliniat la start în poziții cât mai comode (nu existau blocstart-uri pe atunci), Thomas E. Burke (SUA) a îngenunchiat. După ce s-au consulat timp de câteva minute, arbitrii i-au permis acestuia să ia startul din acea poziție socotită pe atunci ca fiind incomodă. Și, spre surprinderea tuturor, yankeul a câștigat clar.
Un gest deosebit s-a consemnat la ciclism, în cursa de 100 km. Detașat de restul concurenților, francezul Leon Flameng a aflat că principalul său urmăritor, grecul Georgios Colletis, a făcut pană. Așa că se oprește și îl … așteaptă (cine ar mai faca așa ceva astăzi?). Colletis își rezolvă problemele, ajunge în locul unde se afla Flamang și cei doi reiau cursa împreună! Mai odihnit, francezul câștigă proba.
Pentru această ediție, compozitorul grec Spyros Samaras a compus, pe versurile lui Kostis Palamas, un imn olimpic. Apoi, până la JO de la Roma, la ceremoniile de deschidere au fost auzite alte compoziții. În 1960 însă, versiunea lui Samaras a devenit oficial imn olimpic.
Clasament pe medalii 1. SUA 11 7 2 2. Grecia 10 17 19 3. Germania 6 5 2
Marian BURLACU
Introdu cuvântul căutat și apasă ENTER