ProSport s-a dus acasă la gimnastică

Cu mai puțin de o lună înaintea Jocurilor Olimpice, cel mai important eveniment extrafotbalistic din 2008 – de fapt din ultimii trei ani și din următorii trei -, ProSport a mers acasă la gimnastică. La Deva. Pentru că într-o vizită nu se merge cu mâna goală, în camerele gimnastelor a fost lăsat câte un aparat de aer condiționat, foarte necesar micuțelor pentru a se răcori înainte de Beijing.

Emoțiile și canicula făcuseră irespirabilă atmosfera și sportivele nu se mai puteau odihni. Codul roșu este deja decretat în laboratorul speranțelor la medalii din aur, argint sau bronz. ProSport nu a făcut decât să scadă cu câteva grade temperatura în aer. Pentru cei ce respiră gimnastică nu există niciun remediu multe săptămâni de-acum încolo.

Și Forminte e nerăbdător

„Vreau să treacă timpul cât mai repede. Conștientizez cât de important va fi pentru gimnastica noastră, pentru întreg sportul românesc ce se va întâmpla în China. Simt responsabilitatea. E mult spus că mă apasă…”. Cuvintele lui Nicolae Forminte par scoase dintr-un context, pentru că antrenorul lotului național de gimnastică își completează ideile cu un întreg arsenal nonverbal: gesturi largi, priviri sugestive, inflexiuni ale vocii, sclipiri în ochi. Când însuflețit, când dezamăgit, omul vorbește cu pasiune despre ceea ce reprezintă totul pentru el.

Aproape totul, pentru că luni va înșela un pic gimnastica și își va permite o aventură. Va merge acasă, în Constanța, la familie, pentru a fi alături de fiul său, Dragoș, care își va sărbători majoratul. „Se potrivește bine, pentru că în weekend e concurs la București. Ne batem cu Germania… Altfel îmi era destul de greu să merg”. Luni noaptea se va urca în mașină pentru a reveni la Deva. De la Constanța. Câteva sute de kilometri nu mai contează, pentru că aici, la Deva, unitățile de măsură sunt tălpile de pe bârnă, „palmele” dintre paralele, săriturile și diagonalele de la sol.

Cerasela are cea mai călduroasă cameră

Gazdă primitoare, Nicolae Forminte ne oferă un tur. E o onoare. O vizită în universul campioanelor. Un sentiment ciudat de palpare a trecutului și a realității deopotrivă. Întoarcere în timp, dacă te gândești că pe scările acestea urcau Nadia, Aurelia, Daniela, Lavinia, Gina, Cătălina. Acum, în spatele ușilor sunt Sandra, Stela… Cele zece componente ale lotului de gimnastică. Miroase puternic a Lenor. Sau Cocolino. O puternică senzație de primitor. La ușă sunt papuci mulți și mici, care concurează nenumăratele bliduri destinate cățelușilor… Ai impresia că ești într-o Dumbravă cu multe Lizuci, fiecare având câte un Patrocle al ei.

Ghidul pe care mâine-poimânine îl vom vedea în preajma podiumului de concurs la Beijing ne introduce în camere nu foarte luxoase, dar teribil de calde. La figurat, pentru că, la propriu, temperatura se reglează acum dintr-o telecomandă… Cerasela o mânuiește cu ușurință, chiar dacă are încheietura bandajată. „Camera mea era cea mai încălzită, pentru că bătea soarele toată ziua. Acum e mult mai bine”, spune ceea ce, trebuie să recunoaștem, că ne place să auzim. O face însă natural, cu sinceritate de copil…

Învățături din Talmud

Încăperile sunt înțesate de jucării. De maimuțoi de pluș, prieteni de nedespărțit. Ei știu cel mai bine când ele se bucură și când plâng. Suntem în 2008 și vedem pus pe noptieră și câte un iPod… „Avem și laptop”, spune una dintre ele. Decorul este simplu. Sunt câte trei paturi, dar în camere stau doar câte două… Nu e televizor. Pe uși atrage atenția un mesaj din Talmud: „Fii atent la gândurile tale | Pentru că ele vor deveni cuvinte | Fii atent la cuvintele tale | Pentru că ele vor deveni fapte | Fii atent la faptele tale | Pentru că ele vor deveni obiceiuri | Fii atent la obiceiurile tale | Pentru că ele vor deveni caracterul tău | Fii atent la caracterul tău | Pentru că el va fi destinul tău”.

Cerasela Pătrașcu (foto dreapta) și Ana Maria Tămîrjan au adăugat cu pixul: „2007-2008-2009 Numai după invidia altora îți dai seama de valoarea ta”. Nu sunt învățături mozaice asemănătoare celor puse de Forminte pe uși, dar te pun pe gânduri la fel de mult. Camera lui Nicolae Forminte e la parter. Prima din stânga. Are parchet, un pat mare și televizor, dar e la fel de mică. Atrage atenția un fotoliu din piele. „Cu ăsta mă mândresc eu. E fotoliul meu de masaj. Soția a insisistat să mi-l iau. Aici mă mai relaxez…”, spune Forminte.

Cetatea am văzut-o doar pe fereastră

Continuăm turul prin curte, pe lângă o sală de sport în construcție și mergem pe o alee spre locul unde se antrenează și învață fetele. O hală imensă, dotată cu tot ce este necesar. O spune Nicolae Forminte. „S-a renovat complet și acum avem condiții de pregătire senzaționale… Ne mai trebuie copii”, adaugă misterios antrenorul. Bifăm sala de forță, spațiul destinat recuperării, și trecem pe lângă sala de clasă. Punctul terminus al scurtei vizite este cantina aflată aproape de dormitoare. Intrăm în sala de protocol, acolo unde se fac Revelioanele de la Deva.

Vorbim vrute și nevrute… Despre fotbal – Forminte junior e campion de tineret cu Farul și joacă în spatele vârfurilor -, politică, economie, cultură, istorie… Pe fereastră se vede Cetatea din Deva, în plin proces de renovare, dar care se poate vizita. O avuseserăm în plan pe principiul „dacă tot am ajuns până aici…”. Am uitat de ea, pentru că locul ăsta e atât de fermecător și de cald… Și așa trebuie să rămână. Și așa va rămâne, cu tot cu aerul acela condiționat! Indiferent că noi ne amintim de gimnastică din patru în patru ani, de ca și cum ar fi un 29 februarie al sportului… Chiar și așa, la Deva timpul trece atât de repede…