S-a întâmplat la Jocurile Olimpice – ep. 10-

Astăzi, 8 august, va debuta, la Beijing,a XXIX-a ediție a Jocurilor Olimpice de vară. Termenul provine din limba greacă, Olimpul fiind un munte cu altitudinea de 2.917 metri din Grecia. Vechii eleni considerau culmile acestuia ca fiind sălașul zeilor. Prima olimpiadă, conform izvoarelor istorice, a fost în anul 776 î.Hr.

De la acest an începe numărarea anilor la compatrioții lui Homer, după alte izvoare competiția a început mult mai devreme. Opinia publică din perioada contemporană consideră anul 1896 ca primele jocuri din istoria modernă. Evident, ele au fost organizate la Atena, inițiatorii dorind să recunoască grecilor marele rol pe care civilizația lor l-a avut pentru întreaga umanitate.

De atunci, s-au întâmplat destule lucruri. Performanțe excepționale, scandaluri de dopaj, ratări incredibile, boicoturi politice, comercializarea competiției, toate acestea au făcut farmecul unic al unor întreceri urmărite cu mare interes pe tot globul.

Câteva evenimente au rămas în memoria ziariștilor și a publicului și dorim să le rememorăm, nu neapărat în ordine cronologică, pentru amatorii de detalii. De altfel, trebuie spus că mulți dintre compatrioții noștri au fost, de-a lungul vremurilor, printre animatorii olimpiadelor. Cine o poate uita, de exemplu, pe Nadia Comăneci?

Berlin, 1936 sau apariția televiziunii

Ediția din Germania a însemnat debutul camerelor de luat vederi, al treilea Reich dorind să-și prezinte ultimele realizări în materie de tehnologie. Sigur, nemții nu au fost nici primii, nici ultimii care au politizat Jocurile Olimpice. Poate că ei au fost cei care au facut-o și într-un mod profesionist și eficace.

Mai întâi au fost anii ’20

Primii pași în domeniu fuseseră făcuți ceva mai devreme, spre sfârșitul celui de-al doilea deceniu. În martie 1935, posturile germane încep primele transmisiuni, dar audiența este practic inexistentș. Lumea era încă obișnuită cu radioul. Dar, odată cu apropierea debutului Jocurilor, guvernul contactează Telefunken și Fernseh AG, cerându-le să facă în așa fel ca evenimentele sportive să fie urmărite de public.

Astfel, transmisiunile sunt receptate de niște tuburi catodice imense, care puteau fi urmărite în săli de cinematograf sau reproiectate în același scop pe ecrane special amenajate pentru vizionare în aer liber.

Tehnică de filmare perfectă

În ciuda amatorismului debutului, procedeele de filmare erau foarte bune, nemții folosind oameni care lucraseră pentru peliculele cinematografice, trei camere imense filmând în permanență concursurile de atletism și de natație. În total, au fost 72 de ore de concurs transmise la televiziune, cifră care nu impresionează.

Dar, dacă facem comparația cu Roma 1960, unde au fost difuzate live circa 100 de ore de concurs, înseamnă că ceea ce s-a întâmplat în Germania a fost absolut remarcabil pentru acele timpuri. În plus, Ministerul Propagandei își făcuse treaba. Întreaga Europă tremura de frica Germaniei naziste.

 

articol de Octavian METONI