Pe data de 8 august, a început, la Beijing,a XXIX-a ediție a Jocurilor Olimpice de vară. Termenul provine din limba greacă, Olimpul fiind un munte cu altitudinea de 2.917 metri din Grecia. Vechii eleni considerau culmile acestuia ca fiind sălașul zeilor. Prima olimpiadă, conform izvoarelor istorice, a fost în anul 776 î.Hr.
De la acest an începe numărarea anilor la compatrioții lui Homer, după alte izvoare competiția a început mult mai devreme. Opinia publică din perioada contemporană consideră anul 1896 ca primele jocuri din istoria modernă. Evident, ele au fost organizate la Atena, inițiatorii dorind să recunoască grecilor marele rol pe care civilizația lor l-a avut pentru întreaga umanitate.
De atunci, s-au întâmplat destule lucruri. Performanțe excepționale, scandaluri de dopaj, ratări incredibile, boicoturi politice, comercializarea competiției, toate acestea au făcut farmecul unic al unor întreceri urmărite cu mare interes pe tot globul.
Câteva evenimente au rămas în memoria ziariștilor și a publicului și dorim să le rememorăm, nu neapărat în ordine cronologică, pentru amatorii de detalii. De altfel, trebuie spus că mulți dintre compatrioții noștri au fost, de-a lungul vremurilor, printre animatorii olimpiadelor. Cine o poate uita, de exemplu, pe Nadia Comăneci?
De ce profesioniștii au fost excluși de la JO
Multă vreme le-a fost interzis sportivilor să aibă alte beneficii în afara sportului, ajungându-se la aberații, de genul Thorpe, căruia i s-au retras medaliile de aur câștigate în 1912 sau de genul excluderii baschetului profesionist. Sigur, CIO s-a adaptat schimbărilor intervenite în lumea modernă, dar bietul Thorpe a fost deposedat pe nedrept de medaliile sale, abia câteva zeci de ani mai târziu fiind reabilitat. Post mortem, desigur.
În Grecia antică nu exista amatorism
Însuși cuvântul atlet derivă de la athlon, care în greaca veche însemna premiu. În plus, iar istoria este martoră, un câștigător la vechile Olimpiade era recompensat cu o vilă, pensie viageră și un post înalt în administrație. Criteriile de calcul nu sunt clare, dar un istoric englez susține că pentru o probă câștigată în vechea Eladă, erai premiat cam cu echivalentul a 100.000 de euro de azi.
Un arheolog pe nume Mahaffy Din câte se pare, cel care a dat naștere marii minciuni care spunea ca doar amatorii participau la jocurile antice se numește Sir John Pentland Mahaffy, un cercetător care a publicat un articol în McMillan’s Magazine în care susținea că la vechii greci a concura pentru un premiu era un lucru demn de tot disprețul, iar profesioniștii nici măcar nu erau considerați sportivi, ci un fel de mercenari.
Descoperiri recente spun că acest articol a fost scris la comandă, deoarece clasele de sus din Anglia acelor ani nu doreau, sub nicio formă, să participe la competiții sportive împreună cu sarantocii. Cu alte cuvinte, un Sir sau un Pair erau amatori, deoarece aveau titluri de noblețe și nu aveau nevoie să muncească, pe când un muncitor în mină care lucra pentru un salariu de mizerie ar fi fost considerat sportiv profesionist și i s-ar fi interzis să participe la JO.
Din păcate, Pierre de Coubertin a îmbrățișat poziția britanică. Și care s-a menținut, sub o formă sau alta, până la căderea Zidului Berlinului. Olimpiada din 1992, de la Barcelona, a fost prima care și-a deschis porțile pentru toata lumea, fie ei amatori sau profesioniști.
Â
articol de Octavian METONI
Introdu cuvântul căutat și apasă ENTER