S-a întâmplat la Jocurile Olimpice – ep. 4-

Pe data de 8 august va debuta, la Beijing,a XXIX-a ediție a Jocurilor Olimpice de vară. Termenul provine din limba greacă, Olimpul fiind un munte cu altitudinea de 2.917 metri din Grecia.

Vechii eleni considerau culmile acestuia ca fiind sălașul zeilor. Prima olimpiadă, conform izvoarelor istorice, a fost în anul 776 î.Hr.

De la acest an începe numărarea anilor la compatrioții lui Homer, după alte izvoare competiția a început mult mai devreme. Opinia publică din perioada contemporană consideră anul 1896 ca primele jocuri din istoria modernă. Evident, ele au fost organizate la Atena, inițiatorii dorind să recunoască grecilor marele rol pe care civilizația lor l-a avut pentru întreaga umanitate.

De atunci, s-au întâmplat destule lucruri. Performanțe excepționale, scandaluri de dopaj, ratări incredibile, boicoturi politice, comercializarea competiției, toate acestea au făcut farmecul unic al unor întreceri urmărite cu mare interes pe tot globul.

Câteva evenimente au rămas în memoria ziariștilor și a publicului și dorim să le rememorăm, nu neapărat în ordine cronologică, pentru amatorii de detalii. De altfel, trebuie spus că mulți dintre compatrioții noștri au fost, de-a lungul vremurilor, printre animatorii olimpiadelor.

Cine o poate uita, de exemplu, pe Nadia Comăneci? Pentru început, un eveniment petrecut pe vremea vechilor întreceri olimpice.

O statuie exilată pentru omucidere

În așteptarea ceremoniei de deschidere a JO, continuăm cu prezentarea unor momente celebre legate, direct sau indirect, de Olimpiade. Astăzi, despre Teahenes, campion la box, despre care se crede că ar fi ieșit învingător în peste 1300 de lupte, dar doar de două ori încoronat la Olimpiadele vechi.

Cum și pe vremea aceeea foștii campioni făceau carieră în politică, nici Teahenes nu a făcut excepție de la regulă. După moartea sa, unul dintre adversarii săi politici din consiliul polisului, l-a trimis pe fiul său să dea jos statuia acestuia, care trona în centrul orașului. Ușor neindemanatică, progenitura a procedat incorect, iar statuia s-a prăbușit peste el și l-a ucis pe loc.

Un proces discutabil

Probabil, și pe vremea aceea justiția era usor partizană. Altfel, cum să ne putem imagina că statuia a fost considerată vinovată, condamnată la exil și aruncată în largul mării? Oricum, câțiva ani mai târziu, în timpul începutului unei epidemii de ciumă, oracolul a prezis că dacă  toți exilații vor reveni în oraș, acesta va renaște.

Evident, s-a încercat recuperarea statuii și, spre șansa cetățenilor urbei, doi pescari au prins-o în năvoadele lor uriașe. După care, în uralele orășenilor, statuia a fost repusă la locul ei firesc, în piașa centrală a orașului. Nu se precizează, însă, dacă orașul a fost sau nu lovit de ciumă, nici dacă cetatea și-a recâștigat vechea prosperitate.

 

articol de Octavian METONI