Săraca fată bogată

Ana Maria Brânză a descoperit farmecul unui sport mai degrabă pretențios decât bănos și l-a transformat în țel, trecând peste dificultățile de ordin material.

PRIMUL COSTUM
„Eu și soția i l-am confecționat. Așa a mers în Italia, la prima competiție internațională. Pe aeroport, la întoarcere, cineva i-a tăiat sacul cu cuțitul. Vă dați seama, Ana nu se mai oprea din plâns“.

FELICITĂ‚RILE NU ȚIN DE FOAME
„Mi-e și jenă. În țară, tot ce a primit în trecut din premii s-a rezumat la sume date din hotărâri de guvern. De felicitări, în schimb, a fost plină”. Primii bani i-a câștigat abia în 2001, după aurul de la CM de juniori, din Polonia.

REMARCA LUI ADI MUTU
„Mai demult, Ana vorbea cu Cătălina Ponor, care luase 100-200 de milioane de lei vechi pentru aurul olimpic de la Atena. Gimnasta, la rândul ei, discutase cu Adrian Mutu, care, atunci când a auzit de sumă, i-a spus ceva de genul: «Pentru banii ăștia, nici nu mă ridicam din pat!»”.

NU-ȘI PERMITEA SĂ‚ SUNE DIN CHINA
De la venirea la Beijing și până în după-amiaza în care a cucerit argintul olimpic, Ana a ținut legătura cu părinții numai prin messenger și e-mail-uri. „Știți cum e… Nu ne-a sunat, dar am comunicat în permanență cu ea”.