Vicecampioana olimpică la judo dezvăluie secretele din spatele unui SUCCES istoric!** Căprioriu: „Patru ani m-am culcat și m-am trezit cu gândul la medalie!”

Medaliata cu argint explică de ce n-ai voie să-ți pierzi în judo concentrarea nici pentru o secundă

Oboseala fizică și psihică atârnă pe umerii ei ca o piatră de moară. Are o voce gâtuită, privirea pierdută, dar mersul și-l păstrează ca pe tatami. Țanțoș și cu bărbia ridicată. Degajă aerul unui sportiv a cărui muncă a fost eficientă, iar prin atitudinea sa dă asigurări că judoul românesc se află în mâini bune. Corina Căprioriu (26 de ani), medaliată cu argint la categoria 57 kg, are cuvântul și explică ce s-a întâmplat când a atacat direct piciorul adversarei cu o secerare a piciorului de sprijin. Adică un procedeu interzis în judo.

Corina, felicitări. Ce s-a întâmplat în finală?
Îmi pare rău că am pierdut din cauza unei erori. Pe moment, în timpul meciului, nu am realizat că am făcut greșeala, dar după o fracțiune de secundă mi-am dat seama că a fost vina mea. Nu trebuia să comit o asemenea eroare la acest nivel. Dar să știți că nu sunt dezamgită de absolut nimic. Până la urmă e o medalie de argint olimpică foarte valoroasă.

„Medalia mi-o dedic în primul rând mie”
Toată greutatea judoului românesc va fi pe umerii tăi de azi, pentru că ai preluat ștafeta de la Alina Dumitru…
Nu numai pe umerii mei va fi greutatea, pentru că sunt și alte fete în lot foarte valoroase. Mă gândesc la Andreea (n.r. – Chițu) și celelalte colege talentate și cu o mare sete de performanță. Dar sigur că argintul mă obligă enorm și voi munci triplu de acum încolo. De când am obinut calificarea la Jocurile Olimpice, am visat la podium si mi-am indeplonit acest vis. Sunt fericită”.

Ce ai învățat după acest maraton pe tatami?
Că trebuie să continui pe acest drum, să îmi fac lupta mea și să am încredere în forțele mele. Dacă nu ești atent o secundă, totul se poate termina. După ce am obținut calificarea la Jocurile Olimpice, mi-am impus să fiu între primele trei. Ma gândeam să-mi cânte imnul, dar e bine și pe treapta a doua a podiumului.

Cui îi dedici această medalie?
Sper că nu am dezanăgit pe nimeni, sunt foarte fericită și țin să le mulțumesc tuturor celor care m-au susținut. Medalia mi-o dedic în primul rând mie, pentru că timp de patru ani am adormit și m-am trezit numai cu acest țel în gând. O mai dedic tuturor colegelor mele, antrenorilor și celor care mi-au ținut pumnii strânși.

Și vorbele prietenului meu (n.r. – luptătorul Ștefan Gheorghiță) m-au ajutat să cuceresc această medalie
Corina Căprioriu, vicecampioană olimpică