Zorro fără mască!** Rareș Dumitrescu a vrut să se retragă după JO 2008, dar Mihai Covaliu l-a întors din drum
Rareș are master în marketing sportiv
De șase ori a vizionat Rareș filmul Mihai Viteazu – preferatul său din cinematografia românească
În 2010, Rareș a stat șase luni pe margine după o intervenție chirurgicală dificilă la cartilagiul rotulei piciorului drept
Sfârșitul anilor 80 și începutul anilor 90. Brașov, una dintre platformele importante ale sportului românesc. Un puști brunet cu gleznă fină arestează mingea de fotbal și pune în aplicare, pe bitumul gri, tot ce a învățat pe ecranul televizorului. Fotbalul îl provoacă, dar ideea că nu poate decide singur soarta unui meci nu-i dă liniște zi și noapte. Ursitoarele îi șoptiseră că urmează să fie cel mai bun, iar micul Rareș pune mâna pe masca potrivită. „La scrimă mi-am găsit un loc unde să pot demonstra că sunt cel mai bun. M-a atras pentru că nu există contact fizic, e un sport de curaj, spectaculos și bărbătesc”, șterge praful de pe amintiri campionul României.
Lecția lui Cova
Antrenori de seamă șlefuiți sub bagheta profesorului Rohvony îl iau de mână și îl trec strada spre marea performanță. Impresioanează la toate categoriile de vârstă, e luat sub aripa protectoare a lui Mihai Covaliu și începe să polarizeze atenția scrimei mondiale. Iar din 2005, odată cu bronzul european la CE, survine urcușul. Devine candidat la medalie olimpică în 2008, dar ratarea sferturilor îl răvășește total. Vrea să se lase, dar Cova, asemenea vechilor luptători japonezi, îi predă o sabie plină de semnificații. Pe un tăiș strălucește povestea țesută de poigneul lui Mihai și de toți marii maeștri ai României. Pe celalălt se distinge mesajul: continuă tradiția! A fost scânteia care i-a aprins din nou dorința. Ce urmează?
Liniștea i-o aduc fetița Andra și soția Dana
Rareș ia aur cu echipa și argint la CM din 2009, râde, cântă și dansează, dar o intervenție chirugicală la rotula genunchiului îl scoate șase luni de pe planșă. Era al doilea mare hop din carieră, unul păstrat acum doar în calendarul amintirilor personale. Vă mai întrebați poate cu ajutorul cui a mai trecut Rareș peste toate obstacolele. Sau Zorro, pentru că așa preferă să i se spună atunci când prietenii îl înțeapă cu un „Băi, Dartagnan!”.
Liniștea într-o viață plină de zbucium i-o aduc fetița, Andra (2 ani), și soția sa, Dana. „Vorbesc mult cu ele la telefon, pentru că ne vedem rar. Dana se chinuie să crească fetița, cu ajutorul părinților mei și cu ai ei. Vă dați seama, nu e ca și cum aș fi eu acasă”, continuă dinamovistul. Și n-o să vă vină să credeți ce-l mai liniștește pe performerul nostru: sporturile cu motor. „Aș vrea să practic cât mai multe, dar nu vreau să risc, pentru că sunt periculoase”. Într-o zi de iulie a anului 2012, puștiul care ținea mingea pe picior mai primește un semn că a făcut în copilărie alegerea corectă. Și-a urmat visul de a fi cel mai bun. Și a reușit! Aseară, printre cei mai buni sabreri ai lumii.