45 de ani. O viață de om ar spune unii. Pentru Nelu Alexe, legendarul hocheist al clubului Steaua, această cifră reprezintă anii petrecuți în cadrul clubului din bulevardul Ghencea. Întâi ca jucător, apoi, ca antrenor.
„Aveam 7 ani când am ajuns la Steaua. În 1978. Și am rămas acolo vreme de 45 de ani. Aș scrie zece cărți, nu una despre acești ani pe care i-am trăit la echioa de hochei. Și ce ani….Dar acum, gata! Anul trecut, chiar de Ziua României am ieșit la pensie. Dar și așa nu pot sta departe de lumea hocheiului. Îi mai ajut pe băieți la partea organizatorică. Am doar statut de colaborator”, a povestit Nelu Alexe pentru ProSport.
Zeci, sute sunt poveștile pe care Nelu Alexe le poate istorisi despre partidele fantastice pe care le-a jucat fie în București, pe patinoarul „Mihai Flamaropol”, fie la Miercurea Ciuc, în fața celor de la Sport Club.
„Când jucam cu Ciucul în București patinoarul era plin ochi.La fel se întâmpla și la Ciuc. Oamenii veneau la meci cu o oră și jumatate înainte de partidă, pentru a putea prinde un loc. Era un adevărat vacarm. Mi-e dor de o așa atmosferă”, a mai spus Nelu Alexe.
La Ciuc, pe patinoarul „Vakar Lajos”, atmosfera era tot timpul una ostilă pentru steliști. „Acolo primeam înjurături cât pentru un an întreg. Toți spectatorii ne înjurau. Dar după ce se termina meciul, indiferent de rezultat, puteam bea o bere cu suporterii locali, la”Cinci câini”. Așa se numea bărulețul de lângă patinoar. Discutau cu noi fiecare fază de meci. Parcă eram cei mai buni prieteni”, și-a amintit Alexe. A fost însă un meci în care a simțit că-i cedează nervii. „Eram cu Marius Gliga pe banca de rezerve. Ca antrenor secund. Tot timpul meciului un spectator ciucan m-a înjurat încontinuu de mamă iar mama plecase din lumea asta cu câteva săptămâni înainte de acel meci.
Atunci am vrut să sar în tribună, dar m-a oprit Marius Gliga. Știu doar că nu peste mult timp aveam să-l întânesc pe acel suporter în oraș. L-am întrebat de ce m-a înjurat de mamă. Știți ce mi-a răspuns? „Pe banca de rezerve ești foarte aprins. Am vrut să te enervez și mai tare. Acum, nu te-aș înjura . Nu am nimic personal cu tine. Doar că voiam să te enervez. De fiecare dată când veniți să jucați la Ciuc, locul meu e acolo e acolo, lângă banca de rezerve a voastră. Mă veți vedea la fiecare meci”.
Ciucanii se aprind foarte repede. Dar la fel de repede se și sting. La București, lucrurile se inversau. Galeria Stelei își intra în rol…Acum meciurile alea sunt doar o amintire frumoasă. Dacă aveam un patinoar în București, Steaua ar fi avut o echipă foarte puternică”, a mai spus Nelu Alexe.
Otopeniul nu înseamnă nici pe departe București dar este la o azvârlitură de băț de capitală. Ion Țiriac le-a dat voie steliștilor să disputea meciurile de acasă pe patinoarul pe care-l patronează la Otopeni. „Noi am stat ani buni în pribegie pe la Cârța, în județul Harghita. Acum e altceva. E fantastic că Steaua poate juca atât de aproape de București. Am văzut că de multe ori domnul Țiriac vine să vadă meciurile noastre. Cred că-și aduce aminte de marile partide din anii 60-70, dintre Steaua și Dinamo, când dânsul juca la Dinamo. Steaua trebuie să-i mulțumească pentru că ne-a lăsat să jucăm la Otopeni. Mi-aș dori însă ca și statul român să construiască în cele din urmă un patinoar. Ar fi un câștig pentru hochei”, a adăugat el.
Despre hocheiul stelist, Nelu Alexe crede că actuala echipă e pe drumul cel bun. „Au toate condițiile de pregătire. Un pationar excelent. Eu cred că vor urca tot mai mult în valoare. Si actualii jucători pot fi idoli pentru cei mici, așa cum era generația noastră cândva”.
Introdu cuvântul căutat și apasă ENTER