Fosta mare sportivă a României Maricica Puică, medaliată cu aur (3.000 metri) și bronz (1.500 metri) la Jocurile Olimpice de la Los Angeles, în 1984, a avut o întâlnire la Iași cu mai mulți antrenori și sportivi, la invitația Asociației Județene de Atletism Iași.
Prilej pentru fosta mare sportivă a României de a depăna amintiri din perioada anilor 80 cu foști colegi de generație, dar și de a discuta despre situația actuală a sportului în care s-a consacrat.
Campioana olimpică de la Los Angeles a făcut o radiografie dură a atletismului românesc și spune că o doare să vadă cât de jos a ajuns sportul pe care îl îndrăgește atât de mult.
Maricica Puică, povestea «cuielor» care-i făceau răni în tălpi și motivul pentru a refuzat două milioane de dolari ca să rămână în America.
Gabriela Szabo, taxată de o dublă medaliată la Jocurile Olimpice: „Nu mai comenta! Sunt mai bătrână decât maică-ta”.
„Înainte de Jocurile Olimpice a fost Cupa Europei pe echipe. Nu avem nimic! Pe mine mă doare, pentru că le-am văzut pe fetele noastre. Am văzut câteva curse de alergări. Să mă ierte antrenorii noștri, dar nu știu ce fac cu fetele noastre, ce tactică au! Eu cu profesorii făceam tactică. Fiecare antrenor și sportiv era la zi cu tot ce se întâmplă. La Olimpiadă am stat în pluton și am plecat după. Și noaptea dacă ne trezeam știam ce trebuie să facem, știam timpii. Tu ca antrenor de ce o lași să plece tare la start? De ce nu stai și pleci tu pe ultima parte, cum fac celelalte?”, a declarat Maricica Puică pentru ProSport.
Fosta mare sportivă ieșeană spune că nivelul Jocurilor Balcanice a scăzut extrem de mult și a făcut chiar comparație cu Cupa Satelor din perioada sa: „Tremură carnea pe mine numai când vorbesc de atletism. Cum să nu mă doară! Eram alergători cât pentru o finală de concurs. Eram șase românce care ne băteam pentru record național și acum ne bucurăm la un loc 6 olimpic. Nu avem ce face. Țările balcanice ne băteam între noi înainte, dar acum am fost și eu la Balcaniadă și parcă era Cupa Satelor. Păi era mai tare Cupa Satelor pe vremea noastră decât Balcaniada de acuma! Mă doare sufletul. Dacă aș putea face ceva pentru atletism, orice”.
Maricica Puică a criticat-o din nou în termeni duri pe Gabriela Szabo, după ce aceasta din urmă a declarat că pe vremuri medaliile se cucereau mai ușor. „Habar nu are pe ce lume trăiește fetița asta. Am spus și mă repet, ea are impresia că este singura atletă în țară. Și știe tot ce s-a făcut și ce s-a întâmplat. Ea trebuia să-și vadă de treaba ei. Dacă a vorbit, a trebuit să-i dau o replică. Păi noi aveam condițiile lor? Ce condiții aveau ei și ce condiții am avut noi? Noi alergam pe asfalt, pe ciment. Îmi amintesc că lângă stadion, la Iași, era o alee și acolo stătea profesorul pe viscol, pe ger, parcă-l văd și acum cum stătea în palton.
Era negru la față, îi tremura mâna de frig și stătea și ne cronometra. Pe ger, în pantofi. Astea erau condițiile. Ei aveau cinci oameni pentru o sportivă, aveau asistent, psiholog, maseur, tot ce există condiții mai bune au avut. Dar nu mă plâng, așa a fost situația atunci. Dar nu comenta tu pentru noi! Noi am comentat vreodată pentru tine? Să fim serioși. Atâta aș vrea să o întreb, de ce s-a retras?”, a mai spus Maricica Puică.
Fosta campioană olimpică are și o explicație pentru regresul atletismului românesc: „Nu s-au mai făcut selecții la școli. În școli nu prea se mai face sport, e clar. Nu mai sunt cluburi cum erau pentru copii, juniori. S-a vândut totul. Acum s-au făcut baruri sau cu totul altceva. Cred că nici antrenorii nu mai au tragere de inimă. Probabil și antrenorii storc copiii în primii ani, iar când ajung la seniori sportivii ajung storși, precum lămâia. Dacă îi storci, s-a dus totul, de unde mai scoți”.
Totodată, Maricica Puică trage un semnal de alarmă și spune că dacă cei care conduc atletismul și sportul românesc nu se trezesc, „nu vom mai avea nimic în viitor”.
„Dacă nu ne trezim, nu vom mai cuceri nimic. Trebuie să ne trezim la realitate, să spargem gheața și să lăsăm orgoliile și răutățile, pentru că sunt foarte multe. Că dacă eu nu iau, să nu iei nici tu. La antrenori și mulți alții mă refer. Sunt niște orgolii urâte, toată viața ne-am lovit de aceste orgolii. Repet, dacă nu se trezesc nu va mai fi nimic! Mă gândesc că acum poate a venit Anișoara (n.red. – Anișoara Cușmir, președintele Federației Române de Atletism), care a făcut sport de mare performanță, e campioană olimpică, știe cu ce se mănâncă atletismul. Poate spargem gheața”, a completat fosta mare sportivă, care propune o masă rotundă la care să stea toți cei implicați în atletism și să se ia decizii.
Totodată, Maricica Puică dă exemplul canotajului, care face selecții în școli: „Eu am spus de atâtea ori: Haideți, domnule, să ne adunăm. Noi, foști sau actuali sportivi și antrenori, să ne adunăm la masa rotundă și să vedem ce putem face. Am și acuma cărțile soțului meu acasă, ”Alergările de rezistență la copii și juniori”. De aici pleacă totul. Nimeni nu a venit să spună: Măi, Maricica, dă-mi și mie o carte, sau să facă o copie.
Eu nu spun că nu știu, dar să vină să vorbim. Îți dau un sfat, dacă îl vrei bine, nu, treaba ta, fă ce vrei. Pentru că trage de copii un an-doi, după aceea s-a terminat. Trebuie să facă selecție cum face canotajul, să aducă grupuri de copii din școli… La noi nu se aduce nimic.
Pe de altă parte, îi aduci de la țară pe copii, dar unde îi ții? La noi la Olimpia și la alte cluburi țineau copiii, îi ajutau. Acuma am auzit că dacă vrei să îți antrenez copilul, mă plătești. Păi cine îți plătește să îi antrenezi copilul? Doar așa, la tenis, rezistență sau alte sporturi. Dar la atletism… Eu am avut grup de 6 fetițe și m-am dat la o parte. Nu am putut să le chinui pe fetițe. Să mă plătești să îți chinui eu copilul? Ferească Dumnezeu!”.
Maricica Puică a declarat că revine de fiecare dată cu emoție acasă, la Iași, aici unde a făcut primii pași în sport, dar și în viață: „Îmi face o plăcere deosebită să vin la Iași, aici e casa mea, aici am făcut primii pași în viață, primii pași în sport, primii pași în dragoste. Aici s-a legat totul în viață pentru mine. Când vin la Iași vin la mine acasă. Este fantastic să îți revezi colegii, depănăm amintiri, avem multe amintiri foarte frumoase și chiar ne distrăm când ne aducem aminte de acele momente. Când ne-am apucat de sport eram copii zăpăciți, eram mai băiețoasă, cum sunt copiii la început, dar după aceea am devenit mai serioasă, când m-a luat profesorul”.
Introdu cuvântul căutat și apasă ENTER