Rugby-ul românesc traveresează unul dintre cele mai grele momente. Am pierdut primele două meciuri din Rugby Europe Championship, cu Georgia și cu Portugalia, iar perspectivele par sumbre. Lumea sportului cu balonul oval caută să găsească motivele declinului. Păreri sunt multe. Am solicitat un punct de vedere lui Mircea Paraschiv, singurul român inclus all of Fame-ul din World Rugby Museum.
Mircea Paraschiv a fost component al echipei care a obținut cea mai categorică victorie din istoria naționalei de rugby, 100-0 cu Bulgaria în 1976 la Burgas. În același an, la vârsta de 22 de ani, a devenit cel mai tânăr capitan a naționalei, pe care a condus-o la victorii istorice cu Franța în 1976 (15-12) și în 1980 (15-0), cu Țara Galilor în 1983 (24-6) și cu Scoția în 1984 (28-22). A participat ca jucător-antrenor la prima ediție a Cupei Mondiale, în 1987, unde a jucat în toate cele trei meciuri, marcând un eseu în meciul cu Zimbabwe. De-a lungul carierei, a strâns 62 de selecții pentru „stejari” și a marcat 24 de puncte, înscriind șase eseuri.
Prosport: Cât de mult a durut eșecul cu Portugalia? Mircea Paraschiv: Dincolo de nervii pe care mi i-am făcut că am cedat categoric, am pierdut un pariu cu un prieten bun. Eu am mers pe victoria noastră, de felul meu sunt optimist. Am greșit clar, a fost ca un coșmar ziua de sâmbătă.
Cine e de vină? Care sunt cauzele? E o criză care se perpetuează din anul 2000 încoace, mă refer la jucătorii din străinătate care vin la prima reprezentativă. Vin când vor, când au ei chef la echipa națională… Nu se poate așa ceva. Nu e normal să facă un antrenament sau două înainte de meci, apoi să fie titulari de drept. Iar la unele meciuri nici măcar să nu se prezinte. Indiferent că joci cu Portugalia sau cu altcineva. N-am înțeles nici măcar schimbările numeroase din primul 15 după meciul cu Georgia. Bun, ne-au bătut, sunt mai buni, dar de ce s-a schimbat echipa? Totuși, ar fi trebuit mers pe același schelet. Mai ales la posturile-cheie, unde a existat o harababură. Unii au jucat cu Georgia, alții cu Portugalia. N-am înțeles nimic.
Multă lume discută și despre Antalya, câteva săptămâni unde a fost cald și apoi am mers la frig în Georgia? Băieții ăștia au fost într-un stagiu de pregătire îndelungat, excepțional. Nimic de criticat. Eu sunt adeptul pregătirii centralizate și a fost bine că a existat așa ceva. Nu asta e problema, altele sunt.
Din punct de vedere tehnic, ce s-a întâmplat? Portughezii ne-au dominat în grămada ordonată. Am văzut și Portugalia-Belgia, înainte cu o săptămână, și a fost echilibrat din punctul ăsta de vedere. Per total, noi am suferit foarte mult la acest capitol. S-a demonstrat că trebuie să domini adversarul la grămada ordonată, e o tendință în rugby-ul mondial, se discută mult pe această temă la nivel internațional. Dacă nu faci asta, suferi mult din punct de vedere al jocului.
Care este soluția imediată? Ar fi trebuit să ne întâlnim cu toții, într-un cadru organizat, tehnicieni și oameni de rugby să schimbăm impresii cu antrenorii echipei naționale și să discutăm deschis, cu cărțile pe față. Departe gândul de a-i certa sau ceva de genul ăsta, dar trebuie să găsim niște soluții foarte clare. Noi am început să pierdem tot ce făceam tradițional, ca stil de joc al României. E trist. Iar Andy Robinson e un bun antrenor, fără doar și poate, dar am impresia că unii îl păcălesc cu tot felul de informații. Asta e părerea mea. Dar nu antrenorul e marea problemă acum, asta e clar!
Mai faceți vreun pariu pe meciurile următoare ale stejarilor? Tot cu România o să țin, nu vă faceți griji. Pe mine mă impresionează Spania din grupa asta a noastră, vă spun sincer. Trebuie neapărat să cîștigăm, nu trebuie să ne mai gândim la bonusul ofensiv sau la alte vrăjeli. N-am înțeles de ce unii jucători au fost folosiți în această campanie și care nu vor mai fi la următoarea Cupa Mondială. Nu că nu sunt buni, dar biologic s-a cam terminat cu parcursul lor. Ar fi trebuit să folosim tineri, care să prindă experiență. Au fost mulți tineri la pregătire în Antalya care n-au apărut pe gazon. Am pierdut cu bătrînii, nu era mai bine dacă pierdeam cu tinerii? Câștigam experiență care ne ajuta mai târziu…
Vă e frică de faptul că am putea retrograda? Nu se pune problema de retrogradare, dar trebuie să fim foarte atenți la următoarele meciuri. Asta e clar!
A lăsat de dorit atitudinea stranierilor? La momentul în care am fost antrenor la națională am avut lupte mari cu această atitudine a jucătorilor. Dacă îi intrebi cum mă califică, acum după mulți ani, n-o să fie niște cuvinte frumoase despre mine. Mi le asum. Dar fără disciplină nu se poate face performanță. Mai ales în rugby.
Ce v-a dezamăgit cel mai tare? Sunt foarte trist de grămada ordonată. Nu prea înțeleg. Noi aici ne luptam de la egal la egal cu mulți. Acum practic am fost depășiți categoric. Tu ai ajuns ca jucător de rugby în Franța să joci, pentru că ai venit de la cluburile din România și pentru că ai jucat la echipa națională. De aici, din România, te-ai propulsat… Ai o datorie morală față de echipa națională. Ar fi ușor să-i plesnesc pe mulți, dar nu vreau. Poate facem o analiză mai dură după ce se termină campania. Deocamdată, mă abțin. Urmează meciuri în care trebuie să sttrângem rândurile și să obținem victorii.
Introdu cuvântul căutat și apasă ENTER