Muhammad Ali, file de poveste. Viața de film a sportivului care a inspirat milioane de oameni: cine a fost cu adevărat pugilistul care a uimit lumea

Muhammad Ali a fost atât de mare, că nici măcar SUA, în toată imensitatea ei, nu a fost de ajuns pentru a-i cuprinde faima. A fost considerat cel mai mare boxer din istorie, însă aptitudinile sale au depășit sfera sportivă prin implicațiile în mediul social și politic. A sfidat legile neghioabe, a înfierat războiul din Vietnam, s-a luptat pentru drepturile afro-americanilor într-o perioadă în care existau localuri în care negrii nu erau lăsați să intre. Întrebare a unui ziarist sovietic, după titlul olimpic câștigat în 1960 la Roma: „Cum te simți să câștigi o medalie de aur pentru o țară când sunt restaurante în SUA unde nu poți intra să mănânci?”. Cassius Clay i-a răspuns tăios: „Spune-le cititorilor tăi că avem oameni calificați care lucrează la această problemă și nu-mi fac probleme pentru cum se va finaliza. Pentru mine, SUA este cea mai mare țară din lume, inclusiv a voastră”.

Clay a avut temerile sale. A fost la un pas să rateze Jocurile Olimpice de la Roma, unde a câștigat titlul olimpic, din cauza fricii de avion. Călătoria spre turneul de calificare, anterior jocurilor, l-a speriat teribil, așa că a fost nevoie de o muncă de lămurire asiduă pentru a-l convinge să urce în avion. La un moment dat, a luat în calcul plecarea cu vaporul. A ajuns până la urmă cu avionul la Roma și a câștigat titlul olimpic. Avea 18 ani și părea un tip deșirat, cu gâtul lung. „Ghiță, dacă ai noroc să cazi cu americanu, îi iei capul de pe umeri”, i-a spus antrenorul român Ion Popa lui Gheorghe Negrea, reprezentantul României la categoria semigrea (81 kg). Ghiță Negrea a fost la un pas să boxeze cu Clay, dar a pierdut în sferturi la australianul Madigan, care în semifinale a pierdut clar la puncte cu „amercicanul cu gâtul lung”.

După Roma a venit, logic, profesionismul. Primul contract de promovare a fost semnat cu Louisville Sponsoring Group, o organizație formată din 11 oameni de afaceri albi, care au calculat că este nevoie de 25.000-30.000 de dolari pentru a-l lansa pe Clay la profesioniști. Boxerul a primit 10.000 de dolari la semnătură și o garanție lunară de 333 de dolari, pe lângă bursele de meci. În primii patru ani, organizația lua 50% din veniturile lui Clay.

„Guralivul Clay”

Cassius Clay a devenit campion mondial pe 25 februarie 1964, după ce l-a învins prin TKO 7 (din 15) pe Sonny Liston. Până la acest meci, cântarul oficial dinaintea meciurilor era un eveniment banal, fără interes din partea media. Clay l-a schimbat definitiv. Cu 40 de minute înainte de cântar a intrat în sala ticsită de lume, purtând o geacă pe care scria „Bear Huntin'” (vânătorul de urși). „Eu sunt campionul! Spuneți-i lui Sonny că sunt aici! Nu mai este campionul! Opt runde să dovedesc că sunt cel mai bun! Aduceți-mi ursul acela urât!”, a strigat Clay. Pentru spectacolul oferit, a fost amendat cu 2.500 de dolari.

Ali a pierdut primul meci în 1971, înfrângere la puncte, după 15 reprize, în fața lui Joe Frazier (meci disputat la New York). Frazier a devenit peste noapte un simbol pentru toți cei care îl urau pe Ali, și nu erau puțini. Astfel, Joe Frazier a fost invitat să se adreseze legislativului în statul său natal, South Carolina. Era pentru prima oară în ultimii 40 de ani când un american de culoare primea această onoare. Frazier nu a fost însă invitat pentru că devenise campion mondial, ci pentru că îl bătuse pe Ali!

Ali a redevenit campion mondial în 1974, după ce l-a învins la Kinshasa pe George Foreman. Pentru acel meci, Ali a primit 5.450.000 dolari, mai mult decât câștigaseră în toată cariera boxeri uriași, precum Jack Dempsey sau Rocky Marciano. Gura mare i-a produs și atunci neplăceri. La plecare, în aeroport, le-a spus ziariștilor: „Voi toți cei care nu mă luați în serios și credeți că Foreman mă va bate, când veți ajunge în Africa, oamenii lui Mobutu (nr – președintele Zairului) vă  vor pune într-n cazan, vă vor fierbe și vă vor mânca”. Declațiile lui au provocat o reacție de protest din partea oficialităților din Zair. Ali l-a învins atunci pe Foreman prin KO în repriza a 5-a. „Să zbori ca un fluture, să înțepi ca o albină. Mâine lui nu pot atinge ceea ce ochii nu pot vedea”.

Au fost mulți care au profitat de generozitatea lui

După „Rumble în the jungle” (cum a fost denumită gala de la Kinshasa), a urmat „Thrilla în Manilla”, cel de-al treilea meci cu Joe Frazier. În Filipine, Frazier a venit cu o echipă formată din 17 persoane, Ali a cerut anticipat 50 de camere la hotel, iar când a ajuns la Manilla a mai cerut două! Anturajul crescuse exponențial cu faima sa, iar în grup se aflau și femei. „Ali a iubit femeile, iar femeile l-au iubit pe el”, spun apropiații săi. La Manilla, în delegația oficială s-a aflat și Veronica Porche, amanta lui de un an, cea care avea să-i devină ulterior soție.

Ali a fost un personaj extrem de generos. În cariera sa a adunat zeci de milioane de dolari, însă la final nu a rămas cu mare lucru. Apropiații săi spun că niciodată nu a lăsat nerăsplătit un om din echipa sa, niciodată nu a plecat de la restaurant fără să fie sigur că ospătarii primesc un bacșiș generos. Odată, în Haiti, a oprit mașina din drumul spre aeroport pentru a-i umple mâinile cu bancnote unei femei bătrâne aflate pe marginea șoselei, deși aceasta nu cerșea. Altădată, în Los Angeles a salvat un veteran al războiului din Vietnam să se arunce de la etaj. L-a luat efectiv pe sus de la balcon, iar mai apoi l-a îmbrăcat și i-a cumpărat un apartament. O parte din bani s-au risipit și pe investiții nerentabile. Puțini au fost cei din anturajul său care nu l-au furat sau nu au profitat de pe urma lui

Ali s-a retras din box în 1981, după două înfrângeri dureroase, cu Larry Holmes (se spune că acest eșec i-a declanșat Parkinsonul descoperit în 1984) și cu Trevor Berbick. În carieră, numai cinci boxeri l-au învins. În fața celorlalți trei (Joe Frazier, Ken Norton și Leon Spinks) a reușit să-și ia revanșa. Ce a putut face în ring n-a mai reușit în fața bolilor cronice care i-au măcinat sănătatea. Muhammad Ali s-a stins din viață pe 3 iunie 2016, la vârsta de 74 de ani, lăsând în urma sa ecourile unei personalități legendare.

Notă: cea mai mare parte a informațiilor din acest material provin din cartea „Muhammad Ali – His Life and Times”, de Thomas Hauser.