Îl reperezi în mulțime doar pentru fizicul său sculptural. Chipul lui nu spune prea multe, numele nici atât. Cu toate acestea, Daniel Racoveanu (25 de ani) este un sportiv cu totul excepțional. În timp ce unii caută zadarnic să atingă perfecțiunea la un singur sport, el a ajuns campion național la trei discipline.
„Dacă văd pe cineva pe stradă că aruncă departe o piatră, apuc și eu una și o trimit mai departe”, începe „Bilă” povestea vieții sale, fundamentată pe o nevoie permanentă de competiție. Primul sport pe care l-a încercat a fost boxul, pe la 12 ani. Au urmat apoi judo și artele marțiale. Nu s-a regăsit însă în sporturile de contact, așa că s-a reorientat spre atletism, disciplină care i-a răsplătit pentru prima dată eforturile cu ceva concret: medalii obținute la aruncarea greutății. Încă de la primele aruncări și-a impresionat antrenorii cu forța și tehnica sa, el alegându-se cu porecla „Bilă”, de care este mândru și acum. În 2007 a reușit să câștige aurul la juniori și să se descurce onorabil în competițiile de tineret și seniori.
Campion din prima încercare
„În orice ramură sportivă pleci de jos, investești și înveți din greșeli din fiecare concurs la care participi. Ceea ce nu te omoară întotdeauna te face mai puternic”, este crezul lui Racoveanu. Atletismul începea să nu-l mai satisfacă pe deplin, simțea că-i lipsește ceva: armonia. Așa a descoperit culturismul.
Din 2005 până în 2008 și-a clădit un corp de vis, iar la prima participare la naționale a cucerit titlul național de juniori. Au urmat întreceri în străinătate, cu deziluzii și satisfacții. În 2007, la Mondialele de la Budapesta a cucerit bronzul, însă ceva începea să scârțâie.
Sumele considerabile investite în deplasări și în alimentația necesară unui culturist l-au sleit mai mult decât antrenamentele din sală. Eforturile mari nu i-au fost răsplătite cum se cuvine în România. Daniel cheltuia peste 2.000 de lei lunar din propriul buzunar pentru acest sport, în condițiile în care premiile câștigate erau mai mult simbolice, diplome și cupe. Atunci s-a decis să caute un alt drum, unul de finețe și precizie, fără nicio legătură, aparent, cu ceea ce făcuse până atunci…
Primul darts câștigat la roata norocului
Dartsul i-a ieșit în cale în 2008, dar îi fusese predestinat încă de la 14 ani. În 1990, la un târg la Pitești a câștigat la roata norocului o placă de darts simplă cu săgeți din plastic… „Nu știam cu ce se mănâncă dartsul la început, credeam că totul constă în aruncarea săgeții în mijlocul unei plăci”, povestește Daniel. După ce a urmărit câteva clipuri cu marii jucători de darts, s-a interesat în privința regulilor, a punctajului și a concluzionat simplu: „Dacă ei pot, la fel și eu”.
A pornit iar de la zero, antrenându-se pentru un sport nou. Evident, pe sponsorizare proprie: banii îi lăsa fie în locurile unde putea să-și exerseze aruncările, fie în magazinele de unde își procura săgețile. Autodidact, a progresat uluitor de repede.
În prezent, la trei ani de la primul contact cu lumea dartsului, Racoveanu este campion național. „Am ieșit campion după ce am stat pe primul loc la general de la început până la sfârșit”, spune el.
„Nu pot rezista fără sport”
Daniel recunoaște că nu i-a fost deloc ușor să ajungă la acest nivel. Fiecare sport practicat de el a însemnat provocări și sacrificii. De pildă, la un concurs de atletism a fost nevoit să participe cu o rană la picior: „Nu puteam să-mi iau elan și am aruncat de pe loc, dar am fost printre primii”. Cu toate acestea, nu se vede trăind fără sport. Daniel își dorește să rămână instructor la sala de forță din Mioveni, unde lucrează acum, dar și să înființeze o grupă pentru cei interesați de darts. „Nu pot să rezist fără sport, dacă m-aș lăsa, ar însemna că renunț la tot”, este mărturia lui de credință. Dartsul constă în aruncarea a trei săgeți în direcția unei plăci circulare, fixată preferabil pe un perete, la o înălțime de 1,73 m
Fiecare aruncător pornește cu 501 puncte, iar câștigător este cel care își reduce scorul exact la 0, dar nu oricum, ci printr-o dublă la ultima săgeată aruncată
„Se poate trăi din darts!”
Daniel Racoveanu este un campion atipic. Tânărul din Pitești vorbește fără emfază, ca și cum performanțele sale ar fi la îndemâna oricui. N-are nimic din glamourul personajelor pe care le vedem zilnic la televizor.
Daniel, de ce atâtea sporturi și nu ai decis să te axezi doar pe unul singur?
Nu pot să spun că am un motiv anume pentru care am ales să fac atâtea sporturi. Dacă îmi place unul, îl încerc și văd dacă pot să fiu bun la el. Dacă da, mă apuc serios de el și îmi propun să câștig neapărat ceva. Până acum mi-a reușit.
Momentan ești cu dartsul, ai de gând să te oprești aici?
(râde) Probabil că nu, n-am stat să mă gândesc prea mult la asta. Deocamdată am pus dartsul pe primul loc și am ambiții mari legate de el.
Ce înseamnă o carieră în acest domeniu, având în vedere că nu este o disciplină foarte mediatizată?
Într-adevăr, în România se cunosc puține despre darts, în străinătate lucrurile sunt complet diferite. Premiile de acolo, la competiții și mastere, ajung la niște sume la care aici pot doar să visez. Poate că voi trăi și eu din darts.
În România, premiul pentru câștigătorul Openului din 2010 a fost de 5.620 de euro
50 de grame este greutatea maximă a săgeților de la darts, vârful acestora fiind din oțel
Taylor, milionar din darts
Dartsul practicat la nivel înalt aduce câștiguri mari, comparativ cu cele de la snooker. Jucătorii importanți din circuitul mondial pot câștiga până la 240.000 de euro la un singur turneu. Multiplu campion mondial, Phil Taylor (50 de ani) a reușit să strângă peste 4,5 milioane de euro din premiile oferite de organizatori, britanicul fiind recordmenul absolut din acest punct de vedere.
Articol publicat de Horia Birău
Introdu cuvântul căutat și apasă ENTER