Gheorghe Berceanu deplânge dispariția lui Nicolae Martinescu, bunul său prieten și coleg de aur de la Jocurile Olimpice din 1972, de la München
Sportul românesc a mai pierdut un campion olimpic. Nicolae Martinescu s-a stins ieri la Spitalul Militar din Capitală din cauza unei maladii necruțătoare care i-a afectat ficatul. „S-a luptat cu boala doi-trei ani. Mai ieșea din casă doar când era vreo acțiune unde se putea întâlni cu noi. Este al doilea campion olimpic la lupte care se stinge, după Dumitru Pârvulescu. Mai suntem cinci”, spune Vasile Pușcașu, laureat olimpic în 1988.
Nicolae Martinescu s-a născut în 1940 în comuna Vișani (județul Brăila), iar activitatea sa sportivă a fost legată de clubul Dinamo. Din palmares i-a lipsit un singur titlu, cel mondial. Campion olimpic în 1972 și european în 1966, Martinescu a punctat la mondiale cu nu mai puțin de șase clasări pe podium: două de argint și patru de bronz. La Jocurile Olimpice de Montreal, din 1976, el a fost portrapelul delegației României la festivitatea de deschidere.
Vestea dispariției sale i-a bulversat pe foștii lui colegi. Gheorghe Berceanu (63 de ani): „Abia îmi găsesc cuvintele. Nea Martin, așa îi spuneam eu, era cu zece ani mai mare ca mine, dar de la 17 ani, de când am ajuns la lot, mi-a fost ca un frate mai mare. Am împărțit și bune, și rele, chiar dacă eu eram de la Steaua, iar el de la Dinamo. La Jocurile Olimpice de la Munchen, din 1972, eu am luat aur înaintea lui și l-am încurajat de pe margine. După ce l-a învins pe sovietic și a ieșit de pe saltea mi-a zis un singur lucru: „Ia-mă în brațe și aruncă-mă în aer!”. Eu aveam 48 de kilograme, el 100. Cum să-l pot ridica de la pământ?… S-a stins un mare campion, un mare om cu suflet curat. Nea Martin ne privește acum de sus”. Nicolae Martinescu va fi înmormântat joi (ora 12:00) la Cimitirul Andronache din București.
Introdu cuvântul căutat și apasă ENTER