O mai țineți minte pe Iulia Lipnitskaya? La 19 ani, îi încântă din nou pe fanii patinajului artistic. „Toate legăturile mele cu lumea exterioară au fost tăiate. Abia atunci am înțeles ce mi se întâmplase”. Drumul de la Sochi la anorexie și la „noua carieră”

• Sezonul competițonal olimpic 2017 / 2018 a readus-o pe Iulia Lipnițkaia în universul sclipitor al patinajului artistic. La 19 ani însă, rusoaica-senzație a ediției Jocurilor din țara lui Vladimir Putin care dobora recordul pentru cea tânără campioană olimpică din istoria patinajului modern nu se antrenează visând la o nouă medalie, ci este vocea cristalină care explică exact ce s-a întâmplat pe gheață, pentru că și-a făcut debutul într-o nouă carieră, de comentator sportiv de patinaj artistic.

Lipnitskaya a preluat ștafeta de la Lipinski.

Ca într-o ironie fină aruncată de soartă, numele celor două seamănă ca două picături de apă. Mai că iese printr-o anagramă. Iulia, adică Lipnitskaya, și-a trecut numele în dreptul recordului pentru cea mai tânără campioană olimpică a patinajului artistic, rașchetându-l pe cel al Tarei – adică americanca Lipinski – pentru o diferență de șase zile! Iulia a câștigat concursul feminin contând pentru medaliile pe echipe. A urcat pe podium alături de Plushenko, de Volosozhar și Trankov, de Stolbova și Klimov, de Bobrova și Soloviev, de Ilinykh și Katsalapov – pentru a enumera întreaga echipă a Rusiei.

A fost clipa ei de glorie.

Până în sezonul 2013 / 2014, regulamentele îi limitaseră posibilitățile de a participa în competițiile senioarelor, sub tutela ISU. Pentru sezonul olimpic, își alesese singură muzica pentru programe – „You Don’t Give Up On Love” și coloana sonoră din filmul „Lista lui Schindler”. A strălucit la Campionatele Europene și părea că nu poate rata. A făcut-o, însă, în concursul individual, și la scurt, și la liber – și a venit doar pe cinci. Un argint la Mondiale, după un ‘scurt’ de record mondial și un ‘liber’ ezitant, a consemnat ultima medalie a carierei Iuliei Lipnitskaya.

Tara dispăruse și ea de pe podiumurile marilor competiții imediat după Olimpiadă…

Tara Lipinski a luat o decizie și a încheiat după Jocurile din 1998. Cu an înainte câștigase Campionatul Mondial, înainte ca Federația Internațianolă să impună regula vârstei minime de participare, în vigoare până în prezent. La Mondialele din 1998 a renunțat din cauza unei infecții puternice, care i-a determinat pe medici să îi extragă doi molari. S-a vorbit și despre mononucleoză atunci. Tara avea planuri mari: era gata să debuteze în lumea profesioniștilor, să cutreiere pământul în celebrele gale purtate sub lumina reflectoarelor, în care banii erau la fel de mulți ca biluțele de pe rochițe și săriturile – mai simple.

Dacă regizorii de film al fi ales imaginile ultimului concurs al Iuliei, i-ar fi oferit un alt final.Cu siguranță.

În noiembrie 2016, la un Grand Prix, nereușind să își execute săriturile triple, Iulia s-a oprit în timpul exercițiului, cu lacrimi în ochi. După discuții cu arbitrii și cu antrenoarea sa, a primit acceptul de a relua programul, însă, luând în considerare și penalizările severe pentru întrerupere, a terminat ultima, pe poziția a 12-a.

Lipnitskaya a vrut să continuie…

Însă în decembrie 2016, a căzut pe gheață la un antrenament și s-a accidentat la șold. Au apărut, totodată, durerile la spate. A rata Naționalele Rusiei și șansa de a se înscrie pentru sezonul următor la Grand Prix-uri. Firul sportiv s-a rupt. O altă poveste, ca un tunel subteran, se țesea dedesubt – cauzând ceea ce lumea întreagă privea, fără să înțeleagă.

Fata în roșu – frumoasă, voioasă și plină de energie – se stingea, într-o luptă cu… ANOREXIA.

Kilogramele, nu amintirile, o chinuiau pe Lipnitskaya. Și o bântuiau. Iulia declara, nervoasă, într-un interviu pentru Sport Express: „mă îngraș cu aer„. Se zbătea să slăbească, dar, în același timp, răspundea ironic, tăios, când oamenii au cârcotit, la început de 2017, că ar avea prea multe kilograme, într-un filmuleț în care primea cheile unui apartament. „Ar trebui să rămân la 37 kg pentru tot restul vieții ca voi să fiți mulțumiți?„.

Apoi, a venit conștientizarea și acceptarea…

„Anorexia este o boală a secolului 21, destul de răspândită. Din păcate, nu toată lumea o poate gestiona. Singurul meu regret este că nu am reușit să o fac mai devreme, pentru că am dus-o după mine nu doar un an, sau doi, sau trei…„, a mărturisit Iulia Lipnitskaya într-un interviu dat publicității de Federația Rusă de Patinaj și citat de ESPN. „După Cupa Rusiei, mi-am aruncat patinele într-un dulap și nu le-am mai văzut de atunci„, a povestit campioana olimpică.

În luna ianuarie, „Mama Rusie” a trimis-o pe Iulia Lipnitskaya la o clinică din Israel, internând-o pentru probleme cu anorexia. Era comoară națională, fata care i-a topit inima până și președintelui Putin. Care, într-un gest de tandrețe, i-a pus mâna pe creștet, părintește, într-o ceremonie specială. Iulia, o copilă super-introvertită, așa cum spune despre sine, s-a simțit stingherită, pentru că „lumea nu realizează că fac un efort supraomenesc să vorbesc cu un străin…„.

A avut o revelație…

„Când am intrat în clinică, nu știam că nu voi mai reveni vreodată în patinaj. Dar, în prima săptămână, la câteva zile după ce am ajuns acolo, mi s-a furat telefonul. Toate legăturile mele cu lumea exterioară au fost tăiate. Abia atunci am înțeles ce mi se întâmplase. Am avut timp să mă gândesc la viața mea. Am avut mult timp să lucrez la sănătatea mea și să mă gândesc la ce voi face după ce voi ieși de acolo„.

Lucrurile au devenit clare și, pe 28 august 2017, Iulia și-a anunțat, prin terți, retragerea din patinajul artistic. La 19 ani.

În noiembrie 2017, pe rețelele de socializare mai apare ici și colo câte un mesaj plin de iubire pentru Iulia. Lumea salută o comentatoare simpatică, cu multe intervenții pertinente. „Doar în comentariul Iuliei am încredere”, sau „Iulia, vreau să ajung ca tine” îi scriu fanii.

Iulia urmează un alt drum acum, la doar 19 ani.