Oncescu „supraom” pe podium,** „profesor” în timpul liber

Toată lumea îl cunoaște pe multiplul campion mondial la skandenberg Ion Oncescu datorită performanțelor sale uluitoare, dar puțini îl știu pe Ion Oncescu din viața de zi cu zi. Între două recorduri, evenimente sportive și mult efort în sala de antrenament, cel care în luna februarie a anului trecut intra în Guiness Book pentru că a pus 1.024 de oameni în doar 8 ore, reușește să-și facă timp și pentru… „elevii săi”.
Mihai Achim și Răzvan Cazacu sunt doi tineri de 18 ani care au privilegiul ca o dată pe lună să se antreneze cu idolul lor. În urmă cu aproximativ un an, Oncescu l-a remarcat pe Răzvan la un concurs de skandenberg și i-a propus să vină o dată la sala lui de antrenament. L-a luat cu el și pe prietenul lui, Mihai, și de atunci viața lor s-a schimbat.

„Oncescu ne antrenează pentru viață”
„Datorită lui Ion am ințeles ce înseamnă skandenbergul cu adevărat.Viteză de reacție, disciplină, concentrare și multă, multă muncă”, a povestit Mihai. „Este un sport foarte complex. Îmbină perfect trupul cu mintea. Una fără cealaltă nu funcționează. O fracțiune de secundă de neatenție și toată munca se transformă în scrum.  Fără să-mi dau seama, skandenbergul a devenit parte din mine”, a completat Răzvan.
Cei doi sunt încă elevi la liceu și, cu toate că își dedică o mare parte din timp sportului, nu neglijează nici „cartea”. „Ion nu ne antrenează doar pentru skandenberg. El ne antrenează și pentru viață. În fiecare zi ne învață câte ceva nou. Ne recomandă cărți și ne explică de ce este atât de important să citim, să cunoaștem… să putem privi lumea în complexitatea ei”, a povestit Răzvan.
După terminarea liceului, Mihai vrea să studieze Științe Politice și speră să ajungă chiar în Parlament într-o bună zi. „Antrenamentele la skandenberg cu Ion mă fac mai puternic, mai încrezator în forțele proprii și mult mai organizat. Mi-aș dori să ajung parlamentar. De ce nu? România ar avea nevoie de cineva ca mine”, a mărturisit Mihai cu zâmbetul pe buze, glumind că a început campania electorală încă de pe acum.

Skandenbergul – un sport prea scump fără sponsori
Pe lângă absolvenți de facultăți, băieții se visează și campioni la skandenberg, dar,  din păcate… „Pe lângă foarte multe calități fizice și psihice, ca să devii performant în skandenberg îți mai trebuie și foarte mulți bani. Alimentația, antrenamentele și mai ales costurile competițiilor. De exemplu, anul trecut, am vrut să particip la Campionatul Mondial din Brazilia, dar m-ar fi costat totul peste 3.000 de euro, mult peste bugetul meu. Sponsorii sunt destul de puțini și ei, așa că… am fost nevoit să rămân acasă”, a povestit Răzvan cu tristețe în glas.
Pentru ca statul să poate oferi sprijin financiar sportivilor, ar trebui ca skandenbergul să fie recunoscut și în România drept o ramură de sport, iar pentru ca acest lucru să se întâmple este necesară înființarea unei Federații de Skandenberg. Din păcate, la noi în țară există doar o asociație, „Asociația Română de Skandenberg Braț de Fier”, care organizează diverse concursuri și care le oferă celor interesați suport informativ. Foarte rar reușește să sprijine și sportivii cu ceva bani.
„Poate că încă nu avem o Federație care să ne finanțeze, dar avem un model de urmat, Ion Oncescu. Lui i-au trebuit 16 ani de muncă asiduă ca să devină un adevărat fenomen în lumea skandenbergului. Dacă el a putut, putem și noi. Asta ne mobilizează de fiecare dată”, a concluzionat Răzvan, care speră ca într-o bună zi să intre și el în Cartea Recordurilor.

Text: Anca Andrei

Foto: Alex Vînătoru