OPINIE | „Cui să-i mai pese de sport?”. Marian Sultănoiu scrie despre Ioana Bran: „Ministrul care bate câmpii cu grație”

Ministrul Sportului, Ioana Bran, bătând câmpii cu grație, despre diurna de 25 de lei primită de un sportiv de performanță, bani din care trebuie să mai și mănânce: „Poate că nu reușești de acești 25 de lei să îți iei cea mai bună hrană. Un oficial al statului român, când pleacă în delegație, primește 17 lei diurnă. Un sportiv este îndrumat de un medic, un nutriționist pentru a-și face mesele în așa fel încât să aibă ce îi trebuie și organismul să nu aibă lipsuri. Eu nu spun că situația e ușoară, ci că au nevoie de o dietă, în funcție de ce spune medicul. Din ce știu, ei trebuie să se păstreze la o anumită greutate, nu au voie să oscileze. Pentru că altfel riscă să dezechilibreze puțin și modul cum s-a obișnuit pe partea de antrenament”.

Premierul Viorica Dăncilă, explicând de la cine a luat bani pentru rectificarea bugetară, și de ce: „Au existat și reduceri ale bugetelor unor instituții, doar unde a existat un grad scăzut de utilizare a banilor alocați – Economie, Energie, Dezvoltare, Afaceri Externe, Turism, Mediu, Ape și Păduri, Tineret și Sport, Cercetare și Inovare, Administrația Prezidențială și servicii. Daca nu au reușit să cheltuie banii, am considerat că e mai bine să luăm acest excedent și să-i direcționăm către Sănătate, Educație și Investiții”.

Înțelegeți?!

Viorica Dăncilă afirmă că a luat banii de la instituțiile care nu și-au cheltuit bugetul, acesta devenind, astfel, excedentar, unul dintre ministerele cu atare buget fiind și cel al Ioanei Bran, „Tineret și Sport”.

Ei bine, și cu un așa buget excedentar, ministrul Bran, cinic, „explica” de ce un sportiv de performanță, ale cărui nevoi de hrană se ridică, în medie, undeva la 4000-5000 de calorii, zilnic, nu poate primi o diurnă mai mare de 25 de lei: pentru că oficialii statului român primesc doar 17 lei diurnă. Și nu se face ca mata, sportiv, nu-i așa…

Sigur că, de la un punct încolo, toate aceste aberații nu mai pot fi amendate în cheie ironică, ci în contextul în care este absolut necesar să fie tras un semnal de alarmă împotriva inconștienței criminale a celor care conduc destinele acestei nații condamnate la distrugerea sănătății sale, fizice și mintale.

Cum e posibil să compari niște indivizi care beneficiază de salarii generoase, diurne, sume forfetare, indemnizații speciale, burți pe măsură, somn de voie și alte beneficii, cu niște copii, care vor să devină sau au devenit deja, în principal cu ajutorul lui Dumnezeu și al puterii lor native, sportivi de performanță, care au nevoie, pentru a se dezvolta în continuare, din punct de vedere fizic și sportiv, pentru a performa, de un necesar de hrană, vitamine, asistență medicală și multe altele?!

Până la urmă, acești sportivi reprezintă țara, ne reprezintă ca nație, de zeci de ori mai bine, mai frumos și mai complet, decât oficialii statului român – cu foarte mici excepții.

Aceștia sunt, până la urmă, ambasadorii de fapt, care mai scot la vopsea o țară pusă pe butuci, ca imagine socială – și nu numai – pe care îi știe lumea, îi apreciază, care ne împrumută, la vreo ocazie, și nouă, cestorlalți, din aura lor. În niciun caz, oficialii statului, de la care avem, cu toții, parte de indiferență, indolență și lipsă de preocupare.

Acestor oficiali nu le trece, poate, prin cap, că distrugând, pur și simplu, sportul de performanță românesc – iar asta nu este, câtuși de puțin, vreo exagerare – condamnă la degenerare fizică și, în consecință, psihică, un popor, în fibra sa.

Nu pot înțelege, poate, că sportul, mișcarea, educația fizică sunt izvoarele sănătății unei nații, în dezvoltarea sa cea mai profundă.

N-au cum să priceapă, evident, că sportul, practicat, inițial, la nivel de mase, are, ca primă consecință, sănătatea oamenilor, dezvoltarea lor armonioasă, din punct de vedere fizic și psihic. Și, mai apoi, atragerea copiilor, adolescenților și a tinerilor, din fața calculatoarele, îndeletnicire obsedantă, către sportul de performanță, cu tot ceea ce aduce cu sine valoarea sportivă: recunoaștere, apreciere, respect.

Nu poți aprecia și respecta un popor bolnav, fără vigoare, lipsit de cultură, analfabet funcțional. Dar nici nu merită un popor să fie judecat numai și numai după indiferența, incultura și lipsa de conștiință a conducătorilor săi vremelnici!

Distrugerea din prostie sau cu bună știință a sănătății unei nații, până la demobilizarea sa, ei da, asta este o crimă.