Pariul lui Pîrcălabu: Saritov, cecenul cu inimă de român. „Albert poate fi un model. Trebuie să învățăm să fim mai uniți, altfel nu vom construi nimic”
Competiția de libere a încheiat participarea României la Jocurile Olimpice de la Rio de Janeiro. Albert Saritov, cecenul devenit român la începutul lunii mai, cu numai cinci zile înainte de ultimul turneu de calificare pentru Rio, a adus ultima medalie pentru delegația tricoloră. A cincea. Este bronz, dar pentru toți cei prezenți la Jocurile Olimpice are o valoare mult mai mare. Nu însă și pentru Saritov. Bărbatul în vârstă de 31 de ani, un uriaș blând cu vorbe puține la el, nu-și ascunde niciun moment nemulțumirea. „Am venit aici pentru aur, bronzul nu mă bucură atât de mult. Însă am luat o medalie, chiar și de bronz, și este o bucurie mare și o mândrie pentru România. Este prima mea participare la Jocurile Olimpice, este prima medalie, iar următoarea medalie, la Tokio, va fi de aur. M-am simțit român și cecen”, a declarat Saritov, sportiv legitimat la CSA Steaua.
După ce a câștigat finala mică și a făcut turul saltelei cu tricolorul României pe umeri, Albert a fost chemat în mijlocul galeriei ruse, unde a fost îmbrățișat din toate părțile. „Rușii nu văd lucrurile ca noi, pentru ei este o mândrie că Saritov a luat medalie, chiar dacă a făcut-o sub steagul altei țări”, explică antrenorul Anatol Guidea, care a servit drept translator pentru Saritov, alături de fratele său, Ivan. Deocamdată, Saritov nu cunoaște mai mult de 4-5 cuvinte în limba română, dar a promis că va învăța cât de curând.
„Viitorii noștri luptători să înțeleagă că se poate”
La câțiva metri de locul în care Saritov dădea primele declarații din postura de medaliat olimpic pentru România – primul după o pauză de 24 de ani -, președintele FR de Lupte, Răzvan Pîrcălabu, își ștergea pe furiș o lacrimă din colțul ochilor. Fostul luptător a câștigat o luptă mare, dovedind că proiectul său este unul valoros. Nu i-a fost ușor și, probabil, cele mai mari lupte le-a avut de dus în interiorul federației sale. Cu neîncredera unora, cu tendențiozitatea altora. Dar cu echipa tânără pe care și-a clădit-o la federație, a readus sportul luptelor pe podiumul olimpic.
Timp de o săptămână , Răzvan Pîrcălabu a tăcut, măcinându-și în interior temerile și nemulțumirile. După succesul lui Saritov, șeful luptelor românești a deschis baierele sufletului: „De 24 de ani ne tot chinuim, mulțumim lui Dumnezeu că azi am reușit să spargem gheața și sper ca viitorii noștri luptători să își dorească mai mult și să înțeleagă că se poate. Nu știu dacă prin această medalie le-am închis gura celor care au contestat naturalizarea acestui sportiv, dar putem să facem din Albert un model. Un model al reușitei. Alin Alexuc a fost la pas de podiumul olimpic, dacă îți dorea mai mult cu siguranță că acum era medaliat olimpic. Asta are Saritov în plus, dorința. Îmi pare rău că merita mai mult, merita să fie în finală. Dar mai avem, sper să fie un nou început”.
A luat federația pe minus, a adus-o pe plus
Medalia lui Saritov dă luptelor românești o mare gură de oxigen. Patru ani în care proiectul gândit de Pîrcălabu și echipa sa poate deveni și mai consistent, și mai performant. În același timp cu Saritov au mai fost naturalizați trei ucraineneni, iar pe listă mai sunt câțiva sportivi din același spațiu. Cu o altfel de mentalitate, cu o școală mai bună, acești luptători pot funcționa pe post de locomotivă pentru sportivii români. „Ei au fost naturalizați foarte târziu, nu au putut participa la turneele de calificare. Prin ei intenționez să dăm un suflu de moment, să obținem rezultate pentru a avea timp să-i creștem pe ai noștri”, spune Pîrcălabu. Când a preluat federația, în conturi erau destule minusuri, acum bugetul este unul echilibrat, pozitiv, în care veniturile extrabugetare ajung la 60-70% din alocația de la MTS și COSR.
Președintele FR de Lupte știe că medalia obținută este una istorică, dar la fel ca și Saritov parcă are un regret. „Nici eu nu sunt mulțumit cu bronzul, ținând cont de calitățile lui Saritov. Dar la ce calități are Alin Alexuc, nu sunt mulțumit cu locul cinci. Prin unele rezultate, poate că Dumnezeu ne-a arătat unde suntem, să vedem unde am greșit și să ne dorim mai mult”, a declarat cel care este și șeful secției de atletică grea de la Steaua.
„Trebuie să lucrăm la mentalitate”
Pîrcălabu a vorbit și de luptele din culise. „A fost o presiune fantastică, pe care am resimțit-o din plin, nu numai eu, ci și ceilalți colegi ai mei. N-a fost ușor să ne luptăm cu mentalitatea unora. Aici greșim noi, mentalitatea în România lasă de dorit. Dacă noi reușim să reparăm aceste lacune de mentalitate, cu siguranță nu vom fi locul 47 mondial, ci între primii 10-15, unde ne este locul. Ați văzut cum l-au îmbrățișat rușii pe Saritov? Aici trebuie să ne gândim ce e de făcut în viitor. Dacă noi, ca popor, nu învățăm să construim înainte de a distruge, dacă nu suntem uniți, dacă nu strângem rândurile și dacă nu terminăm cu prostiile și minciunile care s-au vehiculat în ultima vreme, nu vom face pași înainte. Sunt multe lucruri de spus, și la declarația lui Ștefan Rusu, și la declarația lui Ionuț Panait, dar nu am vrut să perturb atmosfera în lotul echipei, n-am vrut să-i deturnez pe sportivi. Scopul nostru, cu care am venit aici, a fost să luăm medalii. Asta trebuia să preocupe pe toată lumea”.
La Rio, doar cinci federații au obținut medalii: scrimă, tenis, canotaj, haltere și lupte. Nimic nu este întâmplător…